Andreea era cu totul uimită de acele cuvinte
.Crezuse ca fusese vorba de o glumă , dar acum nu mai putea a fi vorba de aşa
ceva . Avea 1000 de întrebări .De ce îi spusese cel care îşi zicea soţ ,că o să
se întâlnească ? Ea nu credea deloc asta , deși coșurile care o necăjeau atât
dispăruseră ca prin farmec .Ce înseamnă P.A.? De ce nu mai primise nici un semn
până atunci ?
Avea 1000 de
întrebări , dar nu prea multe răspunsuri .
Au trecut câteva zile , iar acele semne
de întrebare nu primeau nici-un răspuns .Se gândea zilnic ce înseamnă , cum
poate afla , cine este , oare ce dorea ? Magie ? Farse? Nu găsea o corelaţie raţională .
Peste alte zile , o mare nenorocire se
abătu peste familia si implicit asupra Andreei .Bunicul său , care îl iubea
foarte mult , s-a alăturat lui Dumnezeu …aceasta fiind distrusa .
Uneori Dumnezeu ia anumite persoane ,
care au o importanţă enormă în viaţa noastră ,dar toate au un rost bine definit
de către cineva care deja ne-a făcut planul vieţii. Deja avem montat ce
persoane , ce experienţe ,cine intră în viaţa noastră , cine trebuie să plece
,avem totul calculat chiar înainte să venim pe lume . Plângem , regretăm si ne
întrebăm de ce ? Considerăm chiar că Dumnezeu ne pedepseşte prea aspru ,
smulgându-ne persoane care ne puteau face viaţa mai bună .
După cum spuneam , Andreea îşi iubea
enorm bunicul , care o învăţa-se multe , chiar dacă era un biet om de la ţară
,care din cauza condiţiilor de trai grele , nu ajunsese sa înveţe multe , dar
ştia multe lucruri folositoare din şcoala vieţii.
O şcoală foarte
importantă pentru un om , şi în acelaşi pentru a fi spusă şi mai departe urmaşilor .Să revenim , iubirea pentru un
bunic se vedea pe chipul fetei , care parcă nu mai era ea , râuri de lacrimi îi
curgeau , ochii ei căprui erau precum apa care a invadat uscatul , fără vreo
milă .
Stătea la capul ,cu lacrimi în ochi şi
cu o seninătate de parcă restul lumii nu ar fi existat .Mângâia fruntea galbenă
şi fără viaţă a bunicului ca pe o petală de trandafir . Părul său şaten era
ascuns de o basma neagră şi corpul de aceleaşi haine negre de doliu ,într-un
cuvânt …distrusă.
Trecând cele 3 zile în care mortul era
ţinut acasă , veni ziua eternei despărţiri .O zi cumplită din toate punctele de
vedere .Oamenii erau trişti şi îmbrăcaţi în negru , vremea era mohorâtă …un
peisaj de groază …
Ieşind pe poarta casei un urlet ieşi
din gura Andreei , care părea paralizată , abia se mai ţinea pe picioare
…plângând şi cerând mereu bunicului să o ia cu el …Şi uite aşa ..au ajuns şi la
cimitir , nu are rost să vă mai povestesc , deoarece imaginea este mult prea
tristă …credeţi-mă …pentru că am fost acolo .
Zilele ce au urmat au fost mai
groaznice , deoarece a refuzat să mai meargă la facultate , îngheţându-şi anul .Nu
dorea să mănânce , nu dorea să facă nimic pentru viaţa ei,doar mergea la
bunicul ei la cimitir …
Cam sumbru mod de a-ţi petrece viaţa,dar pentru
ea nu conta .Mergea le el zilnic şi îi povestea tot ceea ce făcuse la facultate
, cum o ascultase acel profesor foarte exigent
, şi spre mirarea tuturor a primit 10, şi tot felul de amintiri .
Părinţii şi bunica nu îi ziceau nimic
, de frică să nu facă vreo prostie .O lăsau să meargă ,chiar dacă ştiau că nu
este bine. Ba mai mult , la un moment dat au hotărât într-un moment de
disperare să o ducă la un control psihiatric, dar au renunţat repede la această
idee .
Mulţi vor spune :’’De ce atâta caz ?Oricum
nu se mai întoarce !Cred că începi să aiurezi sau să prea dramatizezi .’’ Asta clear , nu fac !
Uneori suntem atât de
marcaţi de o experienţă , încât nu ne mai putem controla, iar cei din jur o sa
zică numai îndrugări ,că dramatizăm prea mult , că nu mai ştiu ce. Hai să fim
serioşi , nu suntem în locul acelui om , haide-ţi să nu mai judecăm ! Fiecare
persoană este unică, şi deci are experienţe unice , cu toate că zicem că avem
nişte experienţe asemănătoare. Aşa este sunt asemănătoare , nu identice ! Drama
face parte din viaţa noastră , la fel cum şi fericirea face .Nu trebuie să
arătăm partea frumoasă mereu , pentru
venirea acelei părţi ,ai de trecut un pod de foc .
După o vreme, viaţa ei avea un ciclu
monoton ,acasă la cimitir , deja de obişnuiseră toţi cu asta , nu mai era nimic
ciudat nici pentru oamenii din sat .Obişnuinţa este acel impuls , care zice :’’ Aşa mă simt bine , deci este ceva normal ’’,chair dace acel comportament era ciudat la început .
Zilele treceau cu o viteză ne mai
întâlnită , iar Andreea îşi continua viaţa sa monotonă , dar pentru ea
obişnuită . Nimic ieşit din comun , mesaje ciudate fără o explicaţie logică ,nu
mai primise , totul era normal .Până într o
zi care se anunţa a fi obişnuită , dar era ziua care avea să îi schimbe
viaţa .
De dimineaţă trezindu-se , a mers la
bunicul său cum făcea de fiecare dată .
Ajungând începe a vorbi bunicului ,
poveştile sale repetate de sute de ori . Tot
repetând şi fiind captată cu povestea , nu a observat că în spatele ei a
apărut un băiat , care o privea precum cel mai scump diamant ,deparcă văzuse pe cea mai frumoasă prinţesă de pe
pământ .
Fata continua să
povestească , iar el să o privească .
Băiatul era înalt , cu părul negru şi
cu ochii albaştrii , dar nu albastru din acela închis . Era tot îmbrăcat în alb
, părea un prinţ …calm ,fascinat …
Fata nu la observat ,
pană când se pregătea să plece şi aruncându-şi ochii , la văzut .
Cum la văzut la întrebat :
-
Ce cauţi
aici ? Sau mai bine zis , de cât timp stai acolo ?
-
Păi sincer , te caut pe
tine .Şi stau de atât de mult timp , cât să îţi ascult poveştile , foarte
interesante !
-
Ei bine ,
eu te las , nu am ce să vorbesc cu tine , eşti un străin .
-
Nu sunt
un străin …şi faţa băiatului se întristă ..
-
Ba eşti !
Şi fata plecă …
Ajungând acasă , i-a zis bunicii că azi a mai avut un spectator la
poveştile ei , un băiat , dar nu ştia cine este .Bunica a sfătuito să nu se mai
ducă , deoarece poate acel băiat avea vreo intenţie nu tocmai bună. Fata ia zis
că nu o interesează .
A doua zi era deja acolo o aştepta .
-Ce bine că ai venit , deja începusem să îmi fac griji !
-Auzi , eu nu ştiu ce vrei , dar te rog să pleci .
-Nu pot să fac asta , crede-mă !
-Atunci , nu ai decât să stai aici , eu o să te ignor .
După această
conversaţie , relativ scurtă cu acest anonim , a plecat acasă .
Altă zi , altă întoarcere în acelaşi
loc unde îşi petrecu-se timpul , Andreea , la mormântul bunicului său .Ajungând
acolo , ce sa vezi ?
Băiatul era acolo!
-Salut , ştiam că vei
fi aici !
-Da …
După cum vedeţi şi din aceste
conversaţii , Andreea nu prea vorbea .Nu dorea decât să fie singură , ne putem
da seama , după cum răspundea acelui băiat .
Acesta încearcă din nou să vorbească
cu ea
-Salut , ce faci ?
-Salut …cred că vezi deja ce fac
!
-Văd ce faci , dar nu
înţeleg de ce faci asta ? Cred că a trecut deja suficient timp pentru a-ţi revenii , nu crezi că este
momentul să îţi reiei viaţa ?
-Pot să te întreb
ceva ?
-Sigur!
-Ce vrei ? Sau
mai bines pus, cine eşti ? Nu ai alte treburi mai bune de făcut , decât să
vi aici să mă necajeşti mai bine te-ai duce acasă !
-Hei , nu o lua aşa
personal .
-Ba o iau , pentru că
vi aici şi îmi zici să uit , a murit gata !Nu ! Eu nu uit , şi mai ales , pe
cel care m-a învăţat tot !
-Nu am ce să mai zic …scuze
-Acum pleacă şi nu
mai veni aici !
Băiatul a pus capul
în jos , şi a plecat .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu