Povestea unui tată

La o adunare cu părinții , dirigintele a început prin a spune o poveste înainte să  le prezinte motivul întâlnirii. Și a început:
A fost odată un tată care avea un băiat . Băiatul încă de mic primea bătaie de la tatăl său pentru orice nu găsea acesta, dădea mereu vina pe el , ba mai mult băiatul nostru a fost prezent și la certuri și violențe între părinți. A trecut timpul și tatăl mereu se comporta la fel, când băiatul avea vreo reușită era prezent și îl felicita ,iar câteva zile totul era precum într-o familie unde iubirea este tema principală,dar acele zile treceau și vechea poveste se instaura din nou. A trecut timpul și băiatul a intrat la un liceu nu tocmai bun , a suferit câteva zile , pe tatăl său nu l-a interesat. Acesta a decis să rămână aici , și bine a făcut, deoarece a avut rezultate excepționale. Se apropia bacul ...teama îl măcina,primea sfaturi de genul ”este treaba ta ”, ”să nu mă faci de râs”, ”o faci pentru tine” etc . În fine băiatul era hotărât să nu mai vină acasă în cazul în care nu lua examenul de bacalaureat . După un week-end care a fost măcinat de stres ,a venit și ziua de luni înainte să meargă la rezultate singura care i-a zis că orice s-ar întâmpla tot băiatul ei rămâne , a fost bunica, mama și tatăl erau ocupați cu alte treburi.  Ajungând la locul unde se afișau rezultatele , a aflat că a luat  și cu o notă destul de mare la matematică. Toți au fost ferciți de acea reușită ,inclusiv tatăl care se putea lăuda peste tot .La fel a fost și la admiterea la facultate. Timpul trecea  și tatăl tot punea pe primul plan alte chestii și nu copilul. Avea de învățat, tuna și fulgera că nu găsește ceva, îl făcea pe  băiat să se simtă mizerabil, nenorocit,îi spunea că nu este înstare,că nu este bun de nimic. Cu toate că acesta se străduia să facă față unui volum mare de muncă, care ăl mulțumea pe acesta doar temporar. Timpul a trecut și băiatul a absolvit facultatea cu merite deosebite,iar o firmă care se ocupa cu recrutarea a văzut performanțele băiatului și au hotărât să îi ofere un post de muncă în domeniul ales de el. Având un post de muncă, s-a mutat din locuința părinților cu chirie ,este adevărat că la început a fost mai greu deoarece strângea bani să își cumpere o casă ,dar a reușit. Pas cu pas s-a  ridicat și a devenit un mare om. Mergea pe la tatăl lui foarte rar și atunci numai la evenimente fericite odată pe an. Tatăl s-a supărat pe acest motiv,când era ceva fericit venea , când era ceva nefericit trimitea pe alții. Și într-una din vizite tatăl l-a întrebat Ș
-De ce vi doar la evenimente fericite din viața mea?
-Nu înțeleg ..
- Adică vi la ziua mea, la data cand am ieșit la pensie, cand avem o sărbătoare ,dar  atunci când sunt bolnav ,când am nevoie de sprijin,de o vorbă ,de tine, trimiți pe altcineva?
- Mai ți minte copilăria mea?
-Da! Te-am făcut om!
-M-ai făcut om,da și îți mulțumesc pentru asta , toate acele lacrimi și dezamăgiri m-au determinat să fac multe în viață. Să revenim la întrebarea ta , în copilărie te-am iubit și urât în același timp, nu am uitat când dădeai vina pe mine și mă considerai ca o slugă și mă făceai să mă simt un nenorocit care nu valorează doi bani și al cărui viitor este nul.Sunt lângă tine la momentele fericite, atunci când ai ceva care trebuie sărbătorit ca și tine , când suferii nu sunt aici pentru că nici tu nu ai fost ,dar trimit pe cineva , deoarece știu că ești tatăl meu și eu nu uit să te pun pe primul loc atunci când ești bolnav sau ai alte nevoi.
Ochii tatălui se umplură de lacrimi și pentru prima dată în viața lui, tatăl află cum se simțise copilul lui în acești ani.
-Este o poveste adevărată , spuse dirigintele,deoarece acel băiat sunt eu .Și vă întreb pe voi,dragi părinți ve-ți fi lângă copiii voștrii și atunci când sunt cuminți , dar și atunci când fac vre-o boacănă?
Nu zic acum să îi privați de responsabilități sau asumarea faptelor lor ,dar să fiți acolo și să vă gândiți că acel copil este o parte din voi,iar alte chestii sunt și ele importante,dar nu ca un copil
În acest fel dirigintele ,i-a motivat pe părinți să își sprijine și să vadă motivele pentru care copiii lor aveau anumite atitudini ...

Rezistența!

Cred că mulți dintre noi am auzit zicala care spune ”persistă lucrurile care le opui rezistență”. Chiar așa este , atunci când ne încăpățânăm să facem anumite lucruri, cum ar fi negarea și inculparea altor persoane,o să vedeți o serie de întâmplări care se tot repetă sub diverse forme.
Rezistența este rezultatul experiențelor trecute ,din care am suferit dezamăgiri, momente de rușine ,traume sau ceva care ne-a marcat în mod negativ.
Știm  că nu toți avema aceiași părere,iar dacă părerea diferă încercăm cu tot dinadinsul să convingem acea persoană că nu are dreptate,prin toate argumentele posibile. Acele persoane s-ar putea simți ca și cum nu ar face nimic bine, chiar dacă noi avem intenția să îi ajutăm.
Am să vă dau câteva exemple de moduri în care lucrează rezistența.

Exemplul 1

Ai anumite gânduri pe care nu le poți accepta ,te opui lor și ușor, ușor , acestea vin cu o forță din ce în ce mai mare. Ajungi să inventezi tot felul de distracții care să acopere temporar ,dar din nou pici și nu ai vreo explicație. Atunci când opui rezistență unor gânduri, acestea o să te chinuie până când cedezi sau le accepți.Cele mai greu de acceptat sunt gândurile și sentimentele pe care le ai pentru o relație care s-a terminat cu mult timp în urmă. Încercăm să ascundem micile sentimente care ne fac  să vibrăm,din cauză că poate între timp am găsit pe cineva care merit tot ce avem noi mai bun, dar parcă nu mai avem interes și ne gândim tot  la fostul sau la fosta. Toate aceste amintiri o să vă umbrească noua relație,pentru că dumneavoastră o să fiți prea ocupați să ascundeți micile sentimente care vă deranjează și să le maximizați pe cele care le aveți în prezent. Când vedeți că nu reușiți ,cu acele sentimente , deveniți frustrați, îngrijorați, pierduți și nu mai doriți să dați nici-o șansă nimănui,nici chiar

duneavoastră. Totul vi-se arată , adică să încetați poate a mai nega și ascunde acele sentimente precum o minge gonflabilă în apă, care  după lungi chinuri de ascuns  ,iese cu o forță mult mai mare la suprafață. Tot ce trebuie să faceți este să vă acceptați acele sentimente și să vă asumați responsabilitatea , că a-ți avut o parte din vina despărțirii , nu învinuind pe x ,pe y sau z.

Exemplul numărul 2

Rezistența într-o relație la ce are de spus celalalt. Cred că și dumneavoastră v-ați  avut  măcar
 odată în viață, o ciocnire de principii și
crededințe cu persoana din viața dumneavoastră, dar nu numai. Doreați să îi povestiți despre ceva care la dumneavoastră a avut efect, iar el sau ea a început cu comentarii de genul ” că nu se aplică la toți”,”am propriile metode”,”sunt prosti”,”nu cred așa ceva”etc. Cred că  o stare de frustrare și nevroză v-a pătruns și încet ,încet ancorarea nergativă ș-a făcut loc în relația dumneavoastră. De aici provin cele mai multe certuri și despărțiri,pentru că fiecare are  anumite păreri despre o situație ,iar celălalt alta. Trebuie să aveți grijă la tot ce dorește să vă împărtășască el sau ea, deoarece puteți să cultivați o rezistență,iar data viitoare când dumneavoastră aveți de prezentat o descoperiere foarte importantă o să fiți tratat prin aceleași metode ,iar statutul de victimă o să vă năpădească ”Eu dau asta ,și tu trebuie să îmi dai asta ”,”eu tratez  așa, așa tratează-mă și tu ”,”te-ai schimbat”,”ce vină am eu ?” ,”de ce nu ești de acord cu mine”,etc. Aici impuneți rezistență ,față de opinia celulilalt ,ceea ce poate duce la indiferență,iar indiferența doare.

Exemplul numărul 3

Rezistența față de stilul,comportamentul și ideile persoanelor din jurul nostru. În țara noastră se
obijnuiește judecata după port. Dacă ești îmbrăcat într-un anumit fel ,fie atragi priviri care să te aprobe, fie atragi priviri care să vă nege. În alte țări, oamenii nu se uită la cum ești îmbrăcat, poți veni și în haine de clovn,te lasă să îți afirmi stilul propriu. Eu aveam obiceiul acesta...și încă îl mai am, dar acesta se datorează unor experiențe nu prea frumoase din trecut. Prea multe critici, m-au făcut la rândul meu, un critic  cu argumente care te lasă mască. Îmi vine să râd :))),chiar așa sunt și accept. Critic carcterele oamenilor, deoarece mulți dintre ei olindesc ceea ce eu neg la mine, dar am manifestat în trecut. După părerea mea, nu poți schimba felul cum gândește și se comportă un om  ,deoarece a perfecționat asta într-un timp așa de mare încât îți dă lecții. Tot ce trebuie să faci este să accepți și să îl lași în pace,Universul are un drum trasat.

Rezistența , ne poate afecta și deși conșteientizăm ,este mai bine în zona de confort.
Am să vă prezint un proces de renunțare ,creat de Debbie Ford ,care merită tot respectul și care acum este lângă Dumnezeu.

Procesul de renunțare

Găsiți-vă un loc liniștit în care poți să  petreci câteva momente în lumea ta interioară. Gândește-te,iar după scrie ,pe o foaie sau dacă ai un jurnal cu atât mai bine.

1 Ce lucruri nu accepți? Fă o listă cu toate domeniile din viață în care ai conflicte sau în care întâmpini rezistență interioară-unde refuzi să accepți lucrurile așa cum sunt .

2 Vocea controlului :Ce-ți spune Vocea Controlului? Scrie dialogul interior negativ, care-ți limitează capacitatea de a renunța la rezistență sau control, în orice domeniu din viață.

3 Situații în care n-ai putut controla lucrurile : Fă o listă cu ocaziile din viață în care ai încercat să controlezi situația și nu ai reușit. Ce comportamente sai strategii autonome ai folosit? Care au fost rezultatele ?

4 Vocea renunțării : Ce-ți spune vocea renunțării? Probabil ai auit-o de multe ori în viață. Scrie ce înțelepciune și alinare îți aduce  Vocea Renunării.

5 Dragă universule : Scrie o scrisoare de demisie ,prin care renunți la postul de directoare/director  generală/general a/al universului. Și să ai grijă să scri data exactă la care-ți părăsești funcția. P.S Cu cât mai repede faceți această scrisoare, cu atât mai bine.

                                                                         Exercițiu extras din cartea Curaj de Debbie Ford
Eu vă încurajez să aplicați această metodă,deoarece nimic nu este mai frumos ca asumarea responsabilității și eliberarea de anumite rezistențe pe care le avem. Pacea noastră interioară , cântărește mai mult, de cât orice rezistență am avea.
Vă sărut,dragii și dragele mele. Să aveți o zi binecuvântată.

Amânarea

Cred că cu toții am fost ținta amânării,”Lasă că fac mâine”,”De mâine încep să fac sport”,”De mâine o să mănânc sănătos!” ”Lasă că am timp să fac mai târziu!” etc. Toate acestea plasează acțiunile noastre îi viitor,și știți de ce? Din cauza zonei de confort, care ne este atât de înrădăcinată încât tot ce este în afara ei ni-se pare fie prea greu sau prea inconfortabil pentru a fi accesat,dar asta este ce nu înțelegem marea majoritate printre care mă număr și eu ,că ce este în afara acestei arii este ceea ce căutăm cu atâta determinare. Nu avem cum să căutăm ceva nou, într-un loc pe care îl știm. Uneori ne plângem, că nu găsim motivare în starea în care suntem, dar este prea greu să cazi la pace și să zici”Dragă zonă de confort, te  aprob și te iubesc, dar nu sunt eu aici, deci trebuie să ies din ceața ta ,pentru a face ceva  pe drumul către mine!”. Sincer, tot ce  este în afara stării mele de confort mi-se pare  prea greu ,prea costisitor, prea lung ,prea ,prea. 

Aici este cauza tuturor depresiilor și eșecurilor , că judecăm totul înainte să experimentăm.Stăm precum un judecător și zicem ”Nu mă deranjez să dau un telefon, deoarece persoana în cauză poate este ocupată!” ” Nu mă duc să i-au o carte care știu că mă poate ajuta, deoarece mai bine mă duc și îmi i-au o haină pe care o adaug celorlalte care stau în dulap!”,” Nu mă duc îmi i-au o carte despre un regim sănătos, deoarece este mult mai ușor să îmi i-au o șaorma sau o porție de cartofi ”.Toate acestea sunt sunt scuze, care nu fac altceva decât să ne îndepărteze de anumite persoane și de visul de a face ceva  cu viața noastră .

Eu am o problemă cu abordatul persoanelor, îmi este foarte frică să nu deranjez sau să par stupidă că dau un telefon așa că vreau să văd ce face o persoană. De la începutul verii,după ce am luat vacanță, nu mi-am mai sunat nici-o colegă. Mereu ziceam ”Duminica asta o să le sun”, și uite așa  suntem în august și eu nu am dat nici-un telefon . Mă gândeam mereu ”Nu am sunat, nu mai sun, nu vreau să par că sunt doar când am nevoie”. Și aici  mi-am dat seama eu de ce nu vreau să sun, chiar în momentul în care scriam acest articol am avut revelația . Când eram mică , mă duceam și strigam la prietenele mele ,iar acestea aveau treabă și eu mă supăram că nu ies cu mine să ne jucăm. Această chestie s-a dezvoltat mai târziu , când eram chemată doar când  aveau nevoie de mine, în rest nu mergeam de frică să nu deranjez. Și uite așa eu nu mi-am mai sunat prietenii de frică să nu îi deranjez și eu să fiu dezamăgită.

Acesta este doar un exemplu,mereu gândiți-vă și întrebați-vă” De ce fac asta ?”,”Oare este ceva din trecutul meu care m-a marcat ?”

Am să vă prezint un exercițiu pe care să îl folosiți pentru a vă analiza comportamentele . Exercițiul , este creeat de Deebie Ford,iar eu dor vi-l prezint nu mi-l asum ca fiind al meu. Vi-l arăt din mare respect pentru această doamnă și pentru că și pe mine m-a ajutat.

Exercițiul este pentru vindecarea trecutului și descoperirea darurilor din spatele fiecărei întâmplări dureroase sau în cazul de față , ce vă determină să amânați.

 Pentru început găsiți un loc în care să nu vă deranjeze nimeni și  luați-vă un pix și un caiet . Respirați  de 5 ori rar și adânc,pentru a vă calma mintea și relaxa corpul. Închideți ochii și intrați în interiorul dumneavoastră,o să urmeze o serie de întrebări, permiteți ca răspunsul să apară din interiorul dumneavoastră. După ce ați primit răspunsul scrieți-l.

1. Ce incident din prezentul sau trecutul meu îmi mai provoacă durere, mânie sau regrete ? În cazul de față puteți întreba ” Ce incident din prezent sau trecut îmi porovoacă  amânarea ?”
2. Cum mă face să mă simt această situație?
3. Când am mai avut sentimente asemănătoare? De ce întâmplare din trecut îmi amintește ?
4. Ce am decis să însemne acest acest eveniment pentru mine? Ce am hotărât că este adevărat în legătură cu mine ?
5. Cum m-a afectat în mod negativ ,această decizie?
6. Pe cine învinuiesc pentru decizia făcută și tot ce mi s-a întîmplat ca rezultat al acesteia?
7. Ce trebuie să mi se întâmple pentru a vindeca acest incident ? Este ceva ce trebuie să spun sau să fac pentru  mă simți întreg/întreagă?
8. Ce am câștigat , ce am învățat și ce știu în prezent datorită faptului că am avut această experiență ? Ce  înțelepciune pot oferi azi lumii ca rezultat  a ceea ce am experimentat ?

Din proprie experiență vă spun , că o să vă vină în minte scene care pot fi de acum 1 an, 2 ani sau 30 de ani etc. Lăsați-vă purtați și o să găsiți răspunsuri !

Eu vă doresc o zi frumoasă ,dragii și dragele mele. Vă pup!

Păcătoși sau Copiii lui Dumnezeu ?

Încă de când eram mică auzeam peste tot în jurul meu ”Ești o păcătoasă!”,”O să arzi în focul iadului dacă nu
faci aia !”,” Dumnezeu o să te pedepsească!” etc. Acestea au pus stăpânire pe mine precum o ceață groasă, transformându-mă într-o persoană plină de frică față de Dumnezeu.
Stau și mă gândesc,dacă suntem așa de păcătoși atunci de ce
Dumnezeu ne-a făcut după cipul și asemânarea lui ? Dacă avem o parte din CEA MAI PURĂ FINȚĂ,de ce ne numim păcătoși ? Cum poate Dumnezeu să își numească propria creație păcătoasă?

Aceste întrebări mi-au brăzdat mintea ani la rând și pur și simplu îmi era frică să fac ceva,de teamă să nu se supere Dumnezeu pe mine și să mă arunce ”în focul iadului”.

După câte am citit acum ceva timp în mai multe cărți,în lumea asta există două sentimente ,frica și iubirea. Păi cum să facem noi ceva și să avem la bază un gând de iubire, când suntem învățați că suntem născuți din păcat? Că viața o avem pentru a ne spăla păcatele ,iar pentru asta avem de plătit  și înfruntat încercări grele ,numai după ce ne distrugem fizic ,psihic și spiritual ,doar așa putem să fim  vretnici de iertarea lui Dumnezeu. Chiar așa? Dumnezeu ,vrea ca noi să tragem toate asta ?  Nu!  El vrea ca noi să trăim în iubire și înțelegere,dar cum să trăim când de mii de ani suntem învățați că suntem cele mai josnice ființe. Nu este de mirare că peste tot sunt numai oameni care gândesc negativ, chiar și eu fac parte din categoria asta. Cum să pun la bază dragostea ,când de la naștere am fost crescută prin inducerea fricii?

Când am mai crescut, devenisem obsedată de faptul că dacă îl supăr pe Dumnezeu, o să pierd persoanele de lângă mine ,acestea o să devină agresive, o să pățesc numai lucruri rele . Atunci când ”greșam”,fie că nu țineam post sau că nu mergeam la Biserică, mă condamnam și plângem ca Dumnezeu să nu mă pedepsească.

Acum ceva timp  am început să anlizez de ce îmi este frică să fac ceva cu viața mea?   Sau pur și simplu mi-se părea că dacă o să ajung să fac ceva ,o să fie prea greu ,iar dacă greșesc ceva ”rău” o să se întâmple.Toate astea se întâmplau ,deoarece aveam la bază cultivată o frică ,de care și acum încerc să mă vindec.

Atunci când pe o perioadă îndelungată , mai specific 19ani  din viață crezi în ceva, te perfecționezi ,în cazul meu în a fi o fricoasă,iar mai târziu când vezi că acea frică este indusă doar pentru a te face supus ,îți este greu să accepți o idee nouă.

Am vorbit despre frică,dar cum rămâne cu dragostea? Se spune că este cea mai puternică forță din Univers,atunci de ce  cultivăm frica?
Frica este cultivată pentru a conduce masele,dragostea te face din supus ,liber să alegi ce te face liniștit în interiorul tău ,în acest fel să trăiești în armonie cu Universul care este Dumnezeu.
Îi cerem lui Dumnezeu multe,iar dacă nu ne îndeplinește rugăciunea începem să devenim ateni și să nu mai credem în El. Mi-sa întâmplat ! Păi , Dumnezeu deja ți-a dat totul pentru a deveni cine vrei, doar obiceiurile și frica nu te lasă să iubești,să investești, să ajuți. Cerem Lui Dumnezeu sănătate,dar mâncăm toate chimicalele! Cerem armonie interioară,dar  ne certăm cu fiecare persoană care nu ne împărtășește părerea! Cerem bani, dar stăm acasă și așteptăm să cadă din cer precum o cometă! Asta este realitatea,suntem bombardați de bombe cu frică de peste tot!

  După părerea mea Dumnezeu înseamnă IUBIRE, PACE INTERIOARĂ, ARMONIE ȘI TOATE GÂNDURILE,EXEPRIENȚELE ȘI CUVINTELE CELE MAI ÎNALTE,restul vin din altă sursă (cum am citit în cartea Conversații cu Dumnezeu), acea sursă suntem chiar noi. Cum poți să mă faci păcătos, când sunt creația lui Dumnezeu? Cum poți să mă faci păcătos când Eu sunt făcut din Dumnezeu ? Cum poți să mă faci păcătos când știi că DUMNEZEU ESTE IUBIRE ?

Acum o parte din dumneavoastră o să zică că sunt ”posedată”,”că vorbește satana” etc. Am ajuns să creăm ființe rele ,pentru a ne justifica alegerile ?Am crezut în dualitate și încă mai cred, deoarece cu toții avem o parte albă și una neagră,la fel cum există noapte și zi ,subconșteient și conștient,față și spate ș.a.m.d.
De la un timp de vreme am învățat că există Dumnezeu,și mă axez pe asta ,nu îmi justific faptul că am greșit dând vina pe ”diavol”, care nu are altă treabă decât să stea 24 din 24 și să îmi pună mie bețe în roate.Așa numitul”diavol” ,a fost atât de mediatizat, cu faptele lui rele ,încât am uitat că iubirea este cea care domină aceste melaguri. Am uitat că trăim într-o lume a relativului, unde ceea ce cred eu că este bine altul crede că nu, iar ce crede celălalt ce  este bine ,poate pentru mine nu și tot așa. Atunci când oamenii nu sunt de acord cu noi,îi urâm și dăm vina că sunt de partea ” diavolului”,iar când ne promovează frica, ” că suntem păcătoși ” îi ridicăm în slăvi...

 Fiecare om are dreptul de decizie în cine să creadă, ce să creadă, cum să se comporte, nimeni nu îl contrazice. Gândiți-vă cum ar fi să trăim într-o lume în care la școală să învățăm despre iubire ,ADEVĂRATA IUBIRE,despre cât de importantă este iubirea de SINE și implicit față de Dumnezeu ? Noi la școală învățăm despre cu totul alte chestii, care nu ne folosesc de loc, dar asta o să discutăm în articolul viitor. Imaginați-vă ... ar fi frumos? Preferăm să ne axăm pe chestii care peste ani nu au nici-o importanță sau poate da, și ignorăm aumite chestii carecu  adevărat te face fericit.

 În concluzie, după părerea mea Dumnezeu este în toată lumea, suntem copiii Lui, o parte din acest univers holografic, suntem conectați permanent prin undele gând care le emitem. Eu mă consider fiica lui Dumnezeu, iar dacă EL este Tatăl meu, atunci eu nu am urmă de păcat în mine. Alegerile mele , îmi sunt proprii ,îmi asum responsabilitatea atunci când eu consider că acea cale pe care am mers,nu o consider bună , nu dau vina pe ”diavol”.

Eu vă doresc o zi plină de iubire , pace sufletească și mulțumiții Lui Dumnezeu pentru tot ce aveți, deoarece aveți totul pentru a devenii ceea ce alegeți. Vă

 Ceea ce vă împiedică să faceți  ce hotărâți , se află între urechea  voastră draptă și cea stângă ! 

                                                                                                            Blair Singer

P.S Toate părerile sunt apreciate și nu contrazise, fiecare are liber arbitru în a decide în cine și ce să creadă.

Despre viață -partea a 2 a

        După cum spuneam în articolul trecut,ne umplem viața de multe principii,judecăți,limite,de ce zice lumea și asta ne limitează orizonturile ca ființe.Ne rugăm la Dumnezeu să ne dea împlinirea celor mai arzătoare dorințe,dar nu facem nimic așteptând să cadă din cer.Este o zicală care spune așa”Dumnezeu îți dă,dar nu îți bagă și în traistă”,și cam așa este și cu noi.Avem anumite înclinații,dorințe,talente,dar așteptăm totul să vină pe tavă ca la restaurant.Noi nu suntem clinetul,iar Dumnezeu bucătarul care trebuie să facă mâncarea comandată ,ci invers,Dumnezeu este clientul care ne dă un fel de mâncare(Talentul,inclinația),iar noi bucătarul care muncește pentru realizarea felului(a ceea ce dorim să facem în viață).
       Când noi suntem gata să realizăm ceva în viață și ne facem un plan,trecem de la etapa de vis la cea realitate.
Am auzit o frază care îmi sună în cap mereu de atunci:”Când elevul este gata,profesorul vine”.
      Profesorul este fiecare om care trece prin  viața dumneavoastră,fie că vă ajută sau vă dezamăgește v-a învățat ceva.Dacă stați bine și vă gândiți și vă analizați,o să descoperiţi multe învățături.Profesorul mai este și Dumnezeu,care atunci când dumneavoastră luați decizia de a ieși din sfera pesimism și intra in sfera”Eu pot”,o să primiți anumite ajutoare.Eu personal le-am primit prin anumite cărți care m-au ajutat să primesc răspunsuri, persoane care m-au ajutat să realizez ceva care credeam că este imposibil,situații favorabile.Și asta doar atunci când am zis ”Stop,viața mea vreau să fie altfel,vreau sa fac ceva!”.Luați o hotărâre și țineți-vă de ea,chiar dacă o să aveți tendința de a renunța după o anumită perioadă,nu renunțați.Avem o viață, ea este singura pe care o putem pierde,restul se poate reconstitui,chiar și cel mai mare eșec.
Am auzit mereu de ”Școala vieții”,da școala vieții este cartea pe care noi înșine ne-o scriem.Îm care filele sunte reprezentate de zile,luni ,ani ,condeiul este viața,iar cuvintele experiențele.Putem spune că și cel mai ”prost și incult”om din lume are o carte scrisă,la care el este autorul .
     Defectul nostru cel mai mare este acela că, nu ne putem imagina că putem fi măreți,că nu putem ajunge să facem ce au făcut alții,că nu avem ”norocul” lor etc.Toate acestea sunt scuze și eu îmi spun”Nu voi fiu niciodată frumoastă, am fost condamnată de să fiu urâtă”sau”Nu o să fac nimic în viață pentru că nu am un talent anume”,astea sunt principii cultivate dealungul anilor,pentru că am lăsat pe alții să decidă ce pot eu sau nu să fac.Când am hotărât să fac ceva,mi-a ieșit un”Nu știu să fac nimic”,când eu aveam multe.

      Dragii și dragele mele, fiți voi înșivă și nu lăsați pe nimeni să vă zică ce puteți și ce nu .Acest lucru chiar dacă nu vedeți sau simțiți are un efect dăunător la nivel de subconștient,care o să ia decizia singur fără să vă dați seama.Uneori stau și mă întreb de ce îmi este așa greu să sun prietenii și să îi întreb ce fac? Și nu îmi explic această greutate de a suna.Îmi este teamă să nu deranjez,să nu fie ocupați etc,deoarece eu la nivel de subconștient deja am decis că”a suna=a deranja”.Asta se datorează unei experiențe.
Fiecare piesă din noi am format-o în timp,de aceea vă sugerez să stați să vă gândiți la experiențele dumneazoastră și să analizați.Oamenii din jurul nostru chiar dacă sunt unici,ni-se aseamaănă.Deoarece cu toții am fost egoiști,orgolioşi,încăpățânați,buni,perseverenți,credincioşi etc.
Eu vă pup și vă doresc o zi binecuvântată.Rămâneți iubiți

Despre viață - partea I

Viaţa poate fi definită de fiecare persoană prin ochiul experienţelor. Fiecare om definește viaţa în funcţie de cât de multe încercări a avut și cum le-a trecut. Unii pot spune că este o provocare continuă, un șir nesfârșit de experiențe, ceva groaznic, un haos, etc .Mereu ne întrebăm ce rol avem pe acest pământ ? De ce trecem prin anumite încercări ? De ce ni se întâmplă numai nouă ? Aceste întrebări sunt mereu prezente, fie că ne dăm seama sau nu . După părerea mea, fiecare om are un destin scris în ”Cartea Vieții”, unde fiecare experiență este precum o piesă dintr-un joc de domino, depinde una de alta. Azi trăim o experiență, mâine alta, dar dacă stăm să analizăm, parcă are influențe din cealaltă ..sau nu ați observat că o anumită trăire din care nu ajungem la o concluzie și dăm mereu vina pe ceilalţi de suferințele noastre se repetă ? Eu am ajuns la concluzia că după o suferinţă, deziluzii sau o altă stare din care nu am învățat ceva, să ne asumăm responsabilitatea că și noi avem o vină, se repetă până zicem Dumnezeu nu există, sunt ateu, dacă exista nu mi se întâmpla asta! Dumnezeu nu vrea moartea omului , ci mântuirea lui . Tot ceea ce suntem acum este rodul maturizării și a credinţelor implentate de vremuri, experienţe, familie, etc. Negăm anumite părți din noi și urâm oamenii care au acele părți care nouă nu ne plac. Nu ne plac oamenii optimiști care cred că orice experiență este o învățătură deoarece zicem că suntem prea realiști. Dar în caz că nu ați observat, sunteţi puși în față cu opusul pe care îl negați . Cei care sunt atei condamnă pe cei care sunt credincioşi și invers. Ateii consideră că nu o să fie niciodată credincioși, iar credincioșii cred că niciodată nu o să fie atei. Am o surpriză pentru ambele părți se oglindesc reciproc deoarece și ateul a fost credincios și poate mai este, la fel și credinciosul, poate odată și-a pierdut credința.Tot ce trebuie să facem este să ne asumăm că noi oglindim ceea ce nu ne place în celălalt și să nu judecăm, deoarece și noi am avut, avem sau vom avea în viitor astfel de experiențe. Viața ni se pare grea din cauza că avem 1000 de dorințe care le dorim îndeplinite cât mai repede, dar ceva ne pune frână. Ne umplem viața de principii ,judecăți , limite , frici ,de ce zice lumea și asta ne distruge.Vom continua articolul mâine unde o să vorbim mai pe larg despre asta . Vă pup

Reîncadrare #3

• Exemplul numărul 5 

   Este foarte uşor să jigneşte pe cineva ,iar dacă acel cineva este un copil este cu mult mai grav.

 Femeia x este căsătorită cu bărbatul y și împreună au o fetiţă. Obiectele pe care le folosim, mai ales dacă sunt electrice se strică , dar cu un scop. Niciodată nu vi s-a întâmplat ca un anumit obiect de uz casnic să se strice exact la dumneavoastră ? De ce nu s-a stricat la altcineva? Mereu ne spunem ''de ce mie?''. După cum spuneam, această familie stătea undeva la țară, iar la țară unii oameni își pun pompă în fântână. Aceste mijloace le uşurează udatul în grădină. Fetiţa mergând la apă i s-a oprit pompa. Comunicând tatălui acest fapt, a început să o jignească că ''nu este bună decât de stricat '', ''că de-a lungul timpului nu a făcut altceva decât să strice'', înjurături foarte urâte. Fetița a mers în camera ei plângând. Peste ceva timp a mers el să aducă apă și brusc sa oprit pompa. Nu i-a zis nimeni nimic. A înodat niște fire și a reparat-o.

Peste o lună și ceva pompa s-a oprit la soție, de frică abia ia zis. Acesta început să o înjure cu mama sa moartă, femeia a pus capul în pământ , de parcă a făcut cea mai mare josnicie din lume. După aproximativ câteva ore a mers bunica și s-a oprit și la ea, din nou același comportament . Nu vi se pare bizar când vedeți că o experiență se repetă? Mie da.

• Analiză

Bărbatul a fost pus în situaţia fetiţei pentru a vedea cum se simte, dar dacă el avea un aer de stăpân, a zis că este ceva normal. Aici intră în vigoare ''pune-te în locul celuilalt ''.Când nu observi și nu înveţi dintr-o experienţă, o să ți se întâmple până te saturi și te întrebi de ce? Acceptă că ai greşit pentru că la oricine se poate întâmpla. Fetița s-a simţit foarte jignită, iar acele cuvinte o vor afecta. Obiectele materiale se strică și de repară, dar asemenea cuvinte rămân precum un semafor ,''Stop , tu cam strici lucrurile , ești sigură că poți face asta fără să strici ?'' Această întrebare o va urmări mereu. Gestul față de soție este unul foarte dureros din punctul meu de vedere. Să înjuri cu mama sa moartă este cea mai mare ofensă. Capul pus în pământ este semn al spunerii, ruşinii, dezamăgirii ...deoarece o simte, trecând în modul kinestezic. Jignirea îi aduce aminte că mama sa este moartă făcând-o să retrăiască din nou sentimentul pierderii.

•  O soluţie staţi 5 minute și puneți-vă în locul persoanei , nu o să aveți o experiență prea bună.

Acest bărbat nu este devină. El are o anumită gândire care poate survenii în urma unor trăiri. Poate a făcut ceva și nu era vinovat, dar tot a primit pedeapsă din cauza că acei oamenii erau șefi, răspunsul este în trecutul său. Dragii și dragele mele , fiți foarte precauți deoarece Dumnezeu vă pune în aceste situații pentru a vă învăța. Acceptați și părțile bune, dar și părțile rele. Dacă nu le acceptați și nu vedeți că v-au ajutat cândva, o să vă domine . Vă pup , rămâneți iubiți .

Reîncadrarea #2

După cum am zis în articolul anterior,astăzi o să va prezint alte exemple de reîncadrări .

•  Exemplul numărul 3

Eram în clasa a 12 a, m-am așezat pe o bancă din parcul de lângă staţie ,pentru că ieșisem mai devreme .Mă
 tot gândeam la examenul pe care urma să îl susţin , când o femeie a venit lângă mine întrebându-mă'' ât este ceasul ? ''.I-am zis și ne-am dat la vorbă , că are și ea o fată de aceiași vârstă cu mine și a dat-o la pregătire ș.a.m.d.Cum vorbeam noi ,a venit vorbade fata cea mare care iubea pe un băiat și acesta era indiferent ,nu prea îi păsa de ea, s-au despărţit o perioadă și unui alt băiat îi plăcea de ea, venind cu flori la întâlniri , dar aceasta nu îl suporta.
   Eu am venit cu teoriile mele judecând-o pe fată ,că a greşit și tot așa .În fine, nu am dat prea mare importanță acelei întâlniri .După câteva luni m-am despărţit de prietenul meu de atunci și imediat mi-am găsit un băiat , care venea cu flori era atent , iar mie nu îmi păsa. După aceea mi-am dat seama...am judecat ca o proastă , fără să analizez  sentimentele fetei . Dumnezeu mi-a arătat că înainte să judec să îmi iau atribuții care nu îmi corespund să mă pun în locul acelei persoane și să mă gândesc ce a determinat-o să facă asta ? Are ea un motiv ...

• Exemplul numărul 4

Un om a încercat să se angajeze în mai multe locuri , dar care nu îi plăceau în mod special.După cum ne aşteptam , a primit nu.
  Demoralizat ,supărat pe tot și dând vina pe viaţă ,pierzând chiar și credinţa în Dumnezeu , pur și simplu era la pământ.
  A venit într-o seară acasă obosit și stresat , gândindu-se că nu are bani și ce o să facă ? Din ''greșală''a dat peste o carte în care era un bileţel  ''Promit că o să devin ceea ce îmi place''.Băiatul dorea să devină psiholog , dar a renunțat la acest vis din mai multe cauze.
Vedeţi cum nimic nu este întâmplător? Băiatul și-a promis să facă ce îi place și aceste ''coincidențe'' , după cum le ziceți dumneavoastră , nu sunt altceva decât semnale că a-ți luat-o pe drumul greșit .

• Vă propun să vă gândiți la ultima chestie rea care vi-sa întâmplat și analizați-o .Sunt sigură că s-a întâmplat cu un scop ,dacă doriţi puteţi să mi-le împărtășiți și mie .  Reîncadrați și vedeţi ''Ce beneficii v-au adus ?''sau ''Dacă ceea ce faceţi vă place? '',''De ce a luat x decizia aceea ? ''..Vă pup și ne întâlnim mâine cu alte exemple.Rămâneți iubiți ;3

Reîncadrarea

Dragii și dragele mele ,astăzi o să vorbim despre reîncadrări care sunt precum un calmant pentru conflictele noastre interioare.
Reîncadrarea este acel procedeu prin care analizăm o anumită experiență ,observând ce beneficii,de ce să ne ferim , ce am învățat.O experiență nefastă , nu este altceva decât o învățătură.
Oamenii după cum poate am mai zis sunt catalogați , buni sau  răi.Un om este doar bun sau  rău ? Sincer , nu prea cred .Și cei care se cred buni, au lovit , au mințit , au înjurat etc. În cealaltă extremă este la fel ,un om rău a făcut și bine
Haideți să analizăm și să vorbim pe  exemple concrete.

• Exemplul 1

Acum ceva timp trebuia să ma prezint la școală la ora 8 .Toate bune și frumoase până când am pierdut microbuzul , pot să spun că am fost atât de dezamăgită de mine , părere foarte proastă ș.a,m.d .Gândeam că sunt cea mai împedicată , lentă și proastă persoană de pe Terra ,dar cu toate acestea am prins următorul microbuz.
   Mergând agale , dintr-o dată mi-am zis :''Dacă am pierdut microbuzul, înseamnă că nu a fost menit să fiu acolo , poate am ceva de câștigat și contează că am învățat ceva ,să mă trezesc mai devreme ''.Gândind  așa , parcă mi-sa luat o piatră din sapte .Mi-am continuat drumul parcă mai senină , ajungând  am aflat că acel curs nu avusese loc și orele începeau la 10 . Acel moment a fost precum o baie rece , dându-mi seama că ceea ce gândești , dar cel mai important dacă ai încredere în Dumnezeu  poți face orice .Cheia este credința .

• Exemplul 2

Sa  stricat mașina, supărare ,întârziere , dat vina pe alții etc , asta văd majoritatea . Nu încearcă să reîncadreze : ''Poate că am fost protejat de un accident '', ''poate făceam pană când aveam viteză și era mai grav ''etc  .
   În cele mai multe cazuri  înjură  acea mașină  în care  au o iconiță , cruciuliță sau ceva legat de Dumnezeu . Acele lucruri Sfinte le-ați pus să vă protejeze de accidente , acum  vă îndoiți ? Uitați-vă la acea iconiță și ziceți'' Doamne , știu că această experiență pe care o cred rea , este defapt ceva bun'' .Zicând asta creați o balanță echilibrată între părțile interioare .
În articolul de mâine ,o să facem o altă serie de reîncadrări , pupici la toți.