De ce dragostea învinge mereu?

Am stat și m-am tot gândit,de ce dragostea învinge mereu? De ce în filme,indiferent de cât timp trece cei care se iubesc mereu sunt împreună ? Aceste întrebări îmi fugeau prin minte,iar răspunsul nu! Dar cum nimic nu este o coincidenţă,am primit răspunsul când nici nu mă aşteptam, acum ceva zile, iar întrebările mi-le pun de mult timp.
Dragostea este cel mai minunat sentiment și înglobează  tot ce ești tu ca persoană.Ne-am născut din dragostea părinţilor noștrii,trăim pentru a ne găsi persoana care noi hotărâm că este potrivită cu alegerile noastre, lucrăm într-un domeniu care ar fi indicat să îl iubim, Dumnezeu ne-a creat din dragoste . Toate aceste acţiuni sunt sponsorizate de cel mai minunat gând,dragostea,dar în cele mai multe cazuri gândul care spnsorizează este invidia,lăcomia,furia,etc.

Când pui dragoste în ceea ce faci,inevitabil vei reuși,dar cum? Pentru asta o să vă dau un exemplu pe care l-am citit într-o carte :

”Doi oameni,au absolvit aceiaşi facultate,unul are succes iar celălalt nu”.De ce credeţi oare? Pentru că unul iubeşte ceea ce face,a hotărât că în domeniul acesta va avea succes și pune dragoste în fiecare activitate. Pe de altă parte, cel care nu are succes în domeniul întreprins face parte din categoria celor care nu și-au ales domeniul pe care hotărăsc că îl iubesc, ci pe care aduce cele mai multe beneficii,iar când a văzut cum este a devenit un mediocru, care face doar pentru că așa trebuie. 

   Relațiile noastre cu persoanele din  viața noastră,dar și cele cu prietenii,părinții, vecinii, neamurile tot de dragoste ar fi indicat să fie sponsorizate. Cu siguranţă  a-ți fost într-o vizită care să vă lase un gust amar de la început,fără a se îmtâmpla nimic sau în extrema cealaltă, să mergeţi și să nu mai vreți să plecați, simţindu-vă extraordinar,chiar dacă nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun. Mie mi-sa întmplat,iar acele persoane sunt o aminitire plăcută mereu,dar și celelalte pentru că așa cum Dumnezeu ne iubeşte și noi să ne iubim și așa cum suntem .
 Să revenim la începutul articolului,unde am întrebat, de ce dragostea învinge mereu și nu doar în filme? Filmele sunt înţelese de fiecare în parte după hotărâre,mie mi-au răspuns,gândul lor sponsor este dragostea, care îi va aduce  mereu la legătura lor .
Oameni buni,când mergeţi undeva cu un gând bun( de dragoste),cu siguranţă o să aveţi succes ,deoarece dragostea este unul dintre cele mai minunate daruri de la Dumnezeu, întrebaţi-vă mereu ”Ce ar face dragostea în momentul acesta ?”,iar răspunsul vine de la Sine.
Dragii și dragele mele rămâneți iubiți/iubite și iubiți! Vă pup!


P.S Vă recomand să citiţi cartea : Conversații cu Dumnezeu de Neal Donald Walsch . Lectură plăcută!  

                    

De ce ne este frică de fericire?

Frica de fericire este des întâlnită, mai ales în rândul tinerilor printre care și eu. Îmi era așa frică să fiu fericită, pentru că știam că dacă acum râd, peste ceva timp o să plâng, iar uneori alegeam să stau supărată mereu pentru a avea siguranța că nu o să mi se întâmple ceva mai târziu. Eram într-o ”luptă” permanentă cu propriul zâmbet și implicit cu propria mea pace sufletească. Într-o zi m-am supărat așa tare pe Dumnezeu încât am zis ”gata ,ori îmi dai un semn că pot fi fericită ,ori o să mă ai lângă tine în cel mai scurt timp!”, eram așa hotărâtă încât până seara viața mea s-a schimbat radical. Să nu vă gândiți că fericirea mi-a bătut la ușă și am fost fericită până la adânci bătrâneți, din contră au venit momente foarte dificilecare m-au pus pe butuci.

Și iar m-am supărat pe Dumnezeu, păi eu cer ceva și primesc exact opusul? Și au urmat momente de îndoială maximă și neîncredere în nimeni, acestea ținându-se lanț. Din toate aceste cuvinte eu am realizat că nu era vina lui Dumnezeu pentru că mie îmi era frică de fericire, aveam nevoie să dau vina pe cineva. Puterea de a fi fericită era la mine, chiar și atunci când am trecut prin acele momente eram fericită,pentru că le-am atras în mod conștient sau inconștient pirn hotărârea pe care am luat-o. Dumnezeu ne-a pus aici să trăim experiența sufletului,iar termenul de fericit/nefericit, îi este indiferent, noi prin minte facem această diferență. În fond nici un om nu este nefericit, acele momente de care ne ferim cu atâta înverșunare sunt cele mai fericite momente din viața noastră, pentru că acolo ne găsim pe noi. Nu când nu avem nici o grijă, stăm relaxați pentru că știm deja că nimic nu ne poate afecta, noi trecând deja printr-o experiență. Într-o relație este la fel,uneori avem tendința de a da vina pe celălalt sau pe anumite circumstanțe că ar fi devină pntru o anumită experiență, dar inconștient sau conștient noi am atras asta în viața noastră. Frica de a fi fericit atât pentru sine, cât și într-un cuplu, este rezultatul nevoilor pe care le avem. Dacă avem 1000 de nevoi și am atisfăcut 999,iar pe ultima nu, o să ne supărăm atât de tare că nu am satisfăcut-o și pe ultima uitând de cele 999 satisfăcute.

Fiecare om a luat la un moment dat o hotărâre, iar aceasta aduce o mulțime de oportunități. Chit că hotărâți să vă fie frică de fericire sau nu,este decizia noastră,până la urmă ce pierdem dacă zâmbim fără frică? Nimic! Această întrebare mi-o pun mereu atunci când am un moment care mă face să cam uit anumite chestii ”Am pierdut ceva?”, iar atunci o să vă vină în minte o mulțime de chestii, dar gândiți-vă că nu sunteți aici să tânjiți după momentele trecute, chiar dacă se mai întâmplă, ci să găsiți locul în care puteţi spune ”Sunt EU ”. La fel cum la școală scriem pe o tablă de culoare închisă cu alb, nu este o coincidență, pentru că de atunci învățăm că trebuie să vedem culorile din întuneric! Dragii și dragele mele, nu vă fie frică de fericire pentru că termenul de fericire este dat de fiecare în parte anumitor momente. Toate momentele sunt o fericire pentru că trăim și putem face o mulțime de lucruri, la fel cum fiecare zi este o binecuvântare! Fericirea este un termen relativ, pentru că adevăratele momente de care ne mândrim sunt cele care ne-au pus la pământ, învățându-ne cum să ne ridicăm. Eu vă pup.Rămâneți iubiți!

                     

              ”Nu căuta fericirea în afara ta, caut-o înăuntrul tău. Uneori lucrurile sunt chiar sub nasul nostru,dar nu le experimentăm,crezând că trebuie să lupți. Fii tu fericit, iar oamenii alături de care o să ai oportunitatea să arăți asta, vor veni!”

                                                 Anonim

      

Dragostea este în tine

Dragostea este în tine. Este cea mai adevărată vorbă pe care am auzit-o. Mereu mi-au plăcut oamenii care pun iubire în tot ceea ce fac. Cum reușesc asta? De eu eu deși pretind că pun iubire , nu îmi iese? Nu făceau nici un efort, pur și simplu aveau o energie și o sclipire în ochi ...mereu eram invidioasă. Pierdeam așa multă energie încercând să fiu cine nu eram, doar pentru că îmi placea, iar ceva din mine strălucea la vederea acestor oameni.

Serios vorbind, încercând să păstrezi aparenţele și ascunzând cine eşti tu cu adevărat ,este precum o greutate care te apasă în piept. Acea greutate nu te lasă să te bucuri de nimic,chiar dacă ai obținut ceva prin muncă, consideri că nu meriți ... te uiți în oglindă și nu vezi decât defecte , o față plină de coșuri și nu  doi ochi care au o sclipire aparte. Trecutul te-a adus în starea în care eşti acum, deoarece oamenii nu vad decât defectele, iar acestea te-au transformat în ființa rece care ești. Lumea în care trăim ne-a implementat că dacă nu eşti la fel de frumos , bogat , într-un cuvant diferit, nu trebuie să fi acceptat sau dacă eşti, involuntar te fac să te simţi jalnic. Ști de ce ne transformăm în fințe fără compasiune, amărâți, suferinzi chiar și atunci când avem motive de fericire? De frică că poate fericirea este doar o mască care acoperă un necaz în devenire. Frică deoarece pe o parte poți câștiga , iar pe alta poți pierde. Am uitat chiar și eu că Dumnezeu are un drum scris pentru fiecare în Cartea Vieţii. Că fiecare necaz, supărare, despărţire este o lecţie. Dumnezeu nu este bătrânelul care ne pedepsește când greșim, El este ghidul spre traseul vieţii. Dacă am analiza fiecare necaz și am înţelege că acolo este o învăţătură de la Dumnezeu și că am avut de câștigat, i-am mulţumi.

Mulţi au uitat cine sunt și așteaptă să vadă în persoanele din viața lor ceea ce ei nu pot fi, și când văd că persoana aceea nu este perfectă, se sperie și sunt dezamagiți. Eu am uitat cine sunt și am lăsat pe alţii să îmi zică. M-am lovit de toți pereţii care mi-au fost puși pe drumul vieţii, căzând la pământ și îl întrebam pe Dumnezeu, de ce mă urăşte? De ce eu? M-am supărat pe Dumnezeu , i-am zis că nu mai vorbesc cu el. Mă întreb am de ce eu trebuie să plâng de Crăciun? De ce nu mă poate iubi , pe cine iubesc eu ? Mă măcinau aceste întrebări. Până într-o zi când eram la capătul drumului ,supărându-l pe Dumnezeu, acesta mi-a schimbat viața radical, încât mă uitam la o dată anterioară și ziceam cine sunt eu? Dumnezeu mi-a răspuns. Dragostea stă în noi pentru că întâi trebuie să ne iubim pe noi, cu defecte și calităţi pentru a oferii dragoste la rândul nostru. Acceptând trecutul și nu încercând să îl ascundem, ne vom descoperi . Încercând să uiți, de fapt uiți cine ești tu. Împacă-te cu trecutul, acolo ești tu cel adevărat. Este greu , dar în așa fel toate măștile vor cădea .