Persoana din spatele persoanei ! Ultima parte

Cristina  l-a  văzut în acel moment pe Flavius, dar nu era singur , ci cu o femeie. Flavius s-a ridicat de

la masă a luat microfonul cântărețului  și a început să zică :

- Astăzi în această zi  specială , vreau să fac un pas uriaș pentru viața mea  și anume să mă căsătoresc! Draga mea , Andreea vrei să fi soția mea și să fim fericiți până la adânci bătrâneți alături de  copilașul nostru care este pe drum ?
-Aw....dragul meu... da vreau !!

În  acel moment  Cristina a leșinat în brațele lui Alexandru . Toată lumea s-a întors spre Cristina ,când  Flavius a văzut-o pe Cristina leșinată acolo în brațele lui Alexandru a luat o atitudine de milă și surprindere..

-Cristina , draga mea , mă auzi ??? Cristina , te rog raspunde-mi nu mă lăsa singur te rog !!!! Cristina!! Cristina...te rog....striga Alexandru disperat ..
Alexandu , a sunat la salvare care a venit în cel mai scurt timp , ducând-o pe Cristina la spital. Alexandru nu a s-a dezlipit nici-o clipă de ea, rugându-se permanent să își revină.
După câteva ore ,Cristina s-a trezit , avea o durerea groaznică de cap și întreba ”Unde sunt ? ”. Când a văzut-o, Alexandru a luat-o în brațe și i-a zis
-De azi înainte , nu o să te mai las singură nici măcar o clipă.
-Alexandru, Flavius...
-Flavius,și-a refăcut viața , la ce te așteptai? Să te aștepte pe tine ....

-Sincer...da !
-Cristina , draga mea ...nu crezi că te-ai învinovățit prea mult și te-ai pedepsit la fel de mult ?
-Sincer, cred că am fost prea dură cu mine.
- Chiar ai fost draga mea ,chiar ai fost ....
- Sincer...mă doare sufletul , când îl văd cu ea...
-Sincer, eu mă bucur pentru ei !A spus Alexandru .
-Da..
-Chiar mă bucur, și știi de ce ? Că nu au pierdut timpul ca noi , să stăm să ne plângem de milă , cu ce ne-am ales? Cu o viață trăită pentru a respira și a ajuta pe alții să treacă mai ușor peste anumite situații? Și pe noi cine ne ajută ??? Cine ne dă timpul pe care l- am pierdut îngropând acea parte din noi care urla ” Du-te și cunoaște pe altcineva ”. A redus-o la minim , când de fapt trebuia să sune la volum maxim. Cine Cristina, spune-mi cine ne mai dă înapoi timpul ??
-Nimeni...
-Nimeni ,Cristina !
-Da...
-Nu te supăra acum , dar ăsta este adevărul! Flvius bine a făcut că a încercat să își refacă viața și uite că a reușit ! Bravo lui !
-A reușit...
-Da Cristina, a reușit ! Așa că șerge-ți lacrimile alea de pe obraji și din suflet și hai scrie ultimul rând din acest roman trist .
-Da...
-Acum , hai să cumpărăm unul nou în care să scriem amândoi povestea noastră !
-Știi,,ai dreptate..
-Dacă mai rătăcești mult prin acel roman , o să îl pierzi pe acesta care nici nu l-ai cumpărat ,nu uita că timpul trece , bucură-te de tot ...
-Alexandru...multumesc !
La aceste spuse ,Cristina l-a luat în brațe și i-a zis
-Mulțumesc că ai apărut în viața mea !
-Nu îmi mulțumii că nu ai de ce ! Dumnezeu a vrut ca noi doi să ne întâlnim, chiar dacă în asemenea circumstanțe...
-Așa este ...
- Mereu vom avea în noi o persoană în  spatele persoanei care suntem, o persoană rănită

sau fericită..contează să nu o reprimăm , draga mea . Știu că ești rănită acum , dar nu vrei
să recunoști...și vrei ca Flavius să fie al tău,dar draga mea ”deschide ochii ” și mai
privește și în jur ,mulțumește-i aceli părți din tine și ”pune-ți patinele ” pentru o  nouă poveste...
-Ai dreptate , Alexandru! M-am închis în mine și am îngropat acea parte din mine...era fericită ,săritoare ..cu alții, iar pe mine m-am lăsat ...
-Draga mea , știu că nu suntem într-un moment care să fie prielnic ,dar eu simt să îți zic ceva...
-Spune-mi !
-Draga  mea, Cristina ,vrei să mergi alături de mine pe drumul vieții, și la bine și la rău ? Iar Alexandru a scos un inel ..
-Alexandru, nu știu ce să zic....
-Ce simți tu să zici!
- Da vreau !
-Aww....draga mea ...
-Dar , când ai luat inelul acesta ?
-Ehee, îl port după mine de mulți ani ..
-Serios !
-Da...și uite că a meritat.
-Așa este , dragul meu !

După aceste momente , Cristina a fost externată de la spital și a mers împreună cu Alexnadru să termine ultimele zile de  învățat  . După ce acest congres s-a terminat , Cristina și Alexnadru , s-au mutat împreună și s-au căsătorit. Dealungul legăturii lor , au avut parte și de momente bune ,dar și mai puțin bune, învățând să treacă împreună peste toate. Au avut copii, cariere, iar când au îmbătrânit s-au mutat undeva la țară , murind amândoi după 10 ani de la acest moment ,în aceiași zi .
În ceea ce îl privește pe Flavius, acesta s-a căsătorit cu Andreea, au avut copii și la fel ca și Cristina  și Alexandru , au învățat să meargă înainte împreună.

                                                                                                                           Sfârșit!

Povestea , exprimă multe învățături care o să vă fie de folos ,printre care se numără :

`Prețuiește timpul , nu ți-l mai dă nimeni înapoi, fie că decizi să râzi sau să plângi , asta alegi să faci !”
”Eliberază persoanele , atunci când vezi că nu sunt fericite alături de tine, pentru că într-un final viața o va face!”
”Când pleci dintr-o relație ,știu că este greu ...dar mergi mai departe ,pentru că totul trece ,oricât de greu ar fi , totul trece !”
”Fiecare are acolo pe cineva care abia așteaptă să intre în viața noastră!”
 ”Poate părea ireal, dar viața mereu ne arată drumul spre noi!„

Dragii și dragele mele, sper vă v-a plăcut această poveste și mai sper că ați și învățat multe .
Mulțumesc pentru fidelitatea voastră ! Vă pup pe toți * :* :* <3

Persoana din spatele persoanei ! (Partea a 4 a )

Până când într-una din zile l-a văzut pe Flavius în locul în care se aștepta cel mai puțin , facultatea ei .
-Salut ! Ce faci ?
-Salut Cristina ? Uite am venit cu niște treaba până la facultatea ta , că sunt angrenat într-o mulțime de proiecte..
-Aaaaa... mă bucur pentru tine ! Atunci succes în tot ceea ce faci !
-Mulțumesc la fel!
Văzând această reacție , Cristina, și-a dat seama că Flavius nu mai era același, avea cu totul o altă perspectivă de a vedea lucrurile,dar cel mai important Cristina nu mai făcea parte din acea perspectiva.
Cristina a luat decizia să se dedice ei și să se dedice în totalitate carierei. Cu toate că era doar în anul 2 , Cristina deja începu-se să consilieze oameni și să îi ajute. Știa cum este să ai perioade în care să nu mai știi cine ești, să nu îți mai dorești nimic de la viață și chiar momente în care vrei să  scapi de această viață... Era o încântare  să o privești, acea ființă ...care stătea calmă și asculta ...identifica peroblemele...și oferea noi perspective de viață. Cu toate astea, sufletul și lumea sa interioară erau degradate , ea traia doar pentru a ajuta pe altii...nu și pe ea...
Timpul trecea cu o viteză ne mai văzută, trecuse-ră 4 ani decând Cristina nu mai vorbise cu Flavius. Ajunse-se deja psiholog , totul mergea perfect pe această parte , dar pe cealaltă parte nu....Numai știa nimic de Flavius...parcă dispăru-se..
Era într-o   miercuri când șeful Cristinei a trimis-o la un congres al psihologilor în București . Cristina era foarte entuziasmată,deoarece adora să învețe tehnici noi .Drumul a fost unul și frumos , dar și obositor.. Ajungând a mers la hotelul în care trebuia să fie cazată , și-a aranjat lucrurile și a mers la masă , înainte să meargă la întrunirea de la ora 6 . A mers la restaurnatul hotelului , a cerut ceva de mâncare și a început să aștepte sosirea acesteia... Tot așteptănd , la masa cealaltă s-a așezat un bărbat care văzând-o singura s-a dus lângă ea, întrebând-oȘ
-Se poate să mă așez și eu aici ?
- Desigur, este mai frumos să iei masa cu cineva decât singur!
- Cum te numești  ?
-Mă numesc Cristina!
-Eu sunt Alexandru !
- Cu ce ocazie pe aici ? ( Întreaba Cristina)
-Păi nu vreau să mă laud , dar sunt cel care conduce congresul psihologilor de peste tot din țară !
-Serios!!! Și eu am venit aici pentru acest congres?
-În ce constă ?
- O să vorbim despre mai multe teme, noi tehnici de vindecare ...din astea de ale noastre ...
- Abia aștept!
-Da!
-Hei , nu vreau să par îndrăzneț, dar dupa congres nu ai vrea să ieșim să ne plimbăm puțin...uneori simți nevoia și de o plimbare..
-Nu știu ce să zic,o să văd cum mă simt..
-Hei , o să fac o atmosferă plăcută , fără să te obosești prea tare !
- Ești imposibil ! :))
-Am un talent special , te cicălesc până accepți !
-Ok, accept atunci ! ))
Cristina a mers la întrunire , după care a ieșit cu Alexandru la o plimbare.
- Auzi , Cristina ??? Pot să te întreb ceva , știi că noi psihologii ne putem da seama foarte ușor de starea în care se află o persoană,iar tu nu ești tocmai într-o stare ”excelentă”..
-Sincer, nu vreau să vorbesc despre asta...
- Domnișoara psiholog , cunoști atâtea ...tu ești pe ”moarte ” interioară și îmi zici mie că nu vrei să vorbești...
- Domnule mare psiholog, de unde știi asta ??
- După cum mergi , după cum vorbești și cel mai important după ceea ce exprimi...
-Da, da..
-Îmi zici ce s-a întâmplat ?
-Hei , abia te am cunoscut ..cum pot să îți zic ..
-Hei domnișoară, unde este încrederea???Waw, tu chiar ești psiholog sau ...aici se trimit doar cei mai buni...dintre cei mai buni..
-Auzi , cine te crezi să zici astea ?? Eu sunt excelentă în psihologie , pot să fac multe !
-Nu se vede...eu văd că îți cam plângi de milă ...singură...și încerci să suprimi suferința ta ,prin tot ceea ce faci ...hei , ai o viata , ce este cu tine??
-Auzi , ce urmărești ???
-Ți am zis, să îmi zici...
-Nu prea vreau ...
-”Nu prea vreau ”, hai zi aici și lasa ....
- Ok, acum mulți ani...am avut o relație..era tot pentru mine...dar eu nu am văzut asta , mă concentram doar pe ce nu merge în viața mea și așa am pus viața  viitorului meu soț în pericol...
a stat în comă ...iar după a început să mă urască...
-De ce să te urască ???
-Pentru că l-am dezamăgit ! Nu ți-se pare  suficient ???
-Nu , nu mi-se pare ...
-Mie da !
-Și mai ai de gând mult să te auto pedepsești pentru asta ?
-Da...nu mai vreau să aud  de relații , familie ,...derivate din astea..
-Eu zic că ești prea dură cu tine. Tind să cred că ai stat lângă el cât a stat în comă și ...ai fi făcut orice...
-Da...
-Și atunci când s-a trezit , ce ți-a zis?
-Că și-a îngropat sentimentele și că l-am dezamăgit extrem, că a făcut destule sacrificii...s-a săturat ...și eu îl cred...eu nu am făcut nimic...
-Cum nu ai făcut nimic??Nimic , nimic...
-Nimic!
-Cum a intrat în comă?
- Ne-am certat ...a plecat s-a îmbătat ..eu nu l am sunat ...el s-a dus într-un parc ..și...
-Și...
-Hai gata ...serios...
-Și....??? Încă aștept un răspuns...
-Și l-am sunat prea târziu ...din cauza orgoliului meu ...si cand l am găsit în comă..
-Uite ai făcut ceva pentru el ...
-Da, l-am distrus...
-I-ai salvat viața! Nu vezi ..
-Nu văd !! Flavius nu mai este acum cu mine,,,ce mai contează...
-El a suferit atunci un șoc....el știe că te ai dus după el ???Și că l-ai căutat după??
-Nu știu...oricum m-am obijnuit cu ideia că...nu trebuie să mă bag în relații...distrug sufletele oamenilor...
-Auzi ,ai o gândire normal...dar tu te ai gândit câte suflete ai vindecat ??
-Măcar așa să îmi spăl și eu păcatele ...
-Eu zic că ești prea dură cu tine...eu văd în tine un om minunat ...
-Om minuat ,care distruge...minunat ...
-Un om minunat și atât!
-Uite ca să vezi că nu ești singura...și eu sunt ”persoana din spatele persoanei ”...
-Cum adică??
-Par că pot face orice...că știu orice...dar în spatele meu stă o persoană care este exact în acei
ași situație ca a ta....
-Da???
-Da...eram căsătorit , fericit...și soția mea...a plecat cu fetele în oraș și a făcut acceident de mașină...după nu a mai vrut să știe de mine....sunt 6 ani de atunci ...

-Hei , nu am știut....
-Nu aveai de unde ... Acum vezi că oamenii care știu totul...și par că pot face orice...au în spate pe cineva...care este pe ”moarte”...
-Da...
-Acum haide să revenim și noi la sentimente mai pozitive...îți place să te bați cu frunze ?
-Da !
-Atunci , haide !!!
După acea seară , Cristina și-a dat seama că nu mai simțea viața așa cum este ....un miracol, ci trăia doar pentru  ca respira....
A doua zi , a fost tot de studiu ...iar după studiu , Cristina și Alexandru au ieșit  să i-a cina într-un alt restaurant ...acolo s-au întâlnit cu ...............

Persoana din spatele persoanei ! ( Partea a 3 a )

Ajungând la camera 100 , lângă Flavius erau părinții acestuia care i-au reproșat Cristinei că de ce nu
i-a anunțat ? Cristina era  slăbită ,distrusă cu lacrimile șiroi pe obraz și nu știa ce să le spună....când deodată s-a auzit  : ”Cristina ...cristina....unde ești ?? Am nevoie de tine?? Vino !”. Cristinei i-a aparut un zâmbet imens pe față, Flavius se trezea, iubirea vieții sale revenise la viață.
-Flavius , ești bine ? Cum te simți ?
-Cristina, pleacă !
-Flavius ??
-Am zis să pleci , nu mai vreau să te vad !
-Flavius ce s-a întâmplat ???
-Pleacă am zis !
-Doamnă , vă rog să ieșiți pacientul devine foarte agitat .
-Flavius ....
-Pleacă!
Iesind din cameră a început să plângă și a picat în genunchi ...
-Doamne, de ce ? Doamne ce tot ai cu mine ??? Ce vrei ....
La auzul acestor cuvinte toată lumea prezentă pe acel palier s-a speriat ...
-Vreau să vorbesc cu Flavius , vreau la Flavius...
Atunci au apărut părinții Cristinei...
-Draga noastră ce ai ?
-Mama ,,,tata ,...Flavius nu mai vrea sa ma vadă ...ce fac?
-Haide acasă și lasă că venim mâine, așa este după o perioadă din asta.
-Eu vreau la el..
Au luat o acasă , unde i-au administrat un somnifer și un calmant...pentru a putea dormi..
Dimineata s-a îmbrăcat și a mers la spital...
-Neata !!! Flavius ce faci ???;3
-Neata ! Uite stau ...
Cristina a încercat să îl sărute , acesta a respins-o cu vehemență..
-Ce s-a  întâmplat Flavius?
-Nimic !

-Flavius , ce ai ?
- Nu te mai suport ! Nu înțelegi asta din comportamentul meu ???
-Ce ???
- Ai auzit foarte bine !!
-Flavius cum poți să spui asta ?
-Uite că pot, acum te rog pleaca !
-Flavius....ce am făcut ?
-Nimic, hai du-te de aici !
-Flavius ???
-S-au dus sentimentele ....nu te mai iubesc...nici nu stiu ce simt pentru tine. Pleacă !
- Cum poți să zici asta !
- Atunci când am plecat , orgoliul tău nu te-a lăsat să vi după mine. Dacă nu te lăsa nici atunci ?? Puteam să mor din cauza ta .
-Flavius ...stiai că trec printr-o perioadă mai grea..
-Da și ??? Ști de câte ori am încercat să te fac să treci peste ?? De multe ori ..m-am săturat...ești o doamnă cu gura mare, orgolioasă și cicălitoare. Pleacă din fața mea!
-Flavius....ai uitat ce ai zis...odată...
-Am uitat tot ! Mi-am îngropat tot ! Mi -am îngropat sentimentele față de tine , în acea seară... pentru mine nu mai însemni nimic! Îmi inspiri doar milă...
-Ai uitat..tot ce ai zis...și acum...
-Ți-am zis, nu mai vreau să te văd! Sunt dezamăgit de tine...sunt confuz...
-Cândva ....ziceai de niște planuri...de iubire...de tot ... acum te ai schimbat ...
-Da și îți mulțumesc că mi-ai deschis ochii!Sunt dezamăgit și eu și părinții mei de tine , nici măcar nu le-ai zis că sunt aici ...Pleacă din fața mea...
La ușă a apărut mama Cristinei....
-Mamii zi lui Flavius că îl iubesc !! Zi te rog... zi....
-Haide acasă...mama este aici ...iar tu....tu...nu mai zic nimic...să te faci bine !

După câteva săptămâni de stat în spital , Flavius a fost externat.Cristina mergea zilnic să îl vadă...atunci când dormea...mama acesteia era mereu cu ea...părinții fuseseră singurii care erau acum lângă ea...Flavius se transformase în stană de piatră. Mesajele aproape că nu mai existau , doar Cristina  îi mai trimitea câte unul spunându-i că ”nu mai poate să stea fără el ”,” că ar face orice să fie iar împreună” etc. Flavius nu putea fi mișcat răspundea doar prin mesaje seci ,care îi făceau numai rău.
Săptămânile treceau ,iar Cristina își pierduse  tot cheful de viață , nu își mai dorea nimic. La facultate totul mergea excelent , ba mai mult profesoara ei dorea să o pregătească,pentru că vedea în ea un mare psiholog.
Într-un din zile Cristina i-a trmis din nou un mesaj lui Flavius , întrebandu-l ”Ce face și că nu mai poate fără el !”. Acesta a început să îi reproșeze Cristinei din nou faptul ”că nu o mai vrea” ,că nu o mai iubește” , ”că nu a făcut nimic pentru relație”,” că nu știe ce este ăla dedicat ” și să lucreze cu ea pentru ca el nu mai dorea să o accepte cu aceste lipsuri. Cristina a tot încercat să îi explice  ”că
această perioadă în care a fost supărată , ea de fapt si a analizat comportamentul ”,”că a învățat multe”...etc.În zadar Flavius nu mai dorea nimic , zicându-i ”că decât să mai trimită asemenea mesaje mai bine , să nu mai trimită !” .
La auzirea acestor cuvinte Cristina a hotărât să aplice toate tehnicile pe care le învățase pentru a-l uita pe Flavius...
Zilele treceau din ce în ce mai greu..zilnic plângea și îl întreba pe Dumnezeu de ? ”De ce atâtea eșecuri? De ce ?” . În acele zile în care și a văzut viața fără sens ,precum un mort viu care mergea doar în locurile  care să îi aminteasca doar de Flavius ,sperând ca el să fie acolo ...au distrus-o și au convertit-o într-o persoană dură , rece, dar își mai păstra inocența  când vedea copiii prin parc....și a ajuns la concluzia că a experimentat ce înseamnă să fii un plus și un minus, să ai și să pierzi , sa zâmbești și să plângi,iar toate aceste concluzii au fost principalele ingrediente care o mai mențineau pe linia de plutire.
Au trecut luni de la acel incident , iar cei doi nu mai vorbiseră de loc, până când....

Persoana din spatele persoanei ! ( Partea a 2 a)

Flavius era în comă  atunci când ambulanța a ajuns . Cristina era disperată , plângea încontinuu și îl ruga pe Dumnezeu ca iubirea vieții sale să își revină. Cerea scuze pentru toate momentele în care a dorit să facă ceva pentru el ,dar a renunțat  din cauza fricii de a nu
fi dezamăgită și rănita din nou. Flavius era conectat la aparate , cu  șanse minime de supraviețuire... Cristina stătea lângă și îi povestea tot  ce făcea ,dar îi mai povestea și cele mai frumoase momente petrecute împreună.
Într-una din zile medicii au venit să îi comunice Cristinei că Flavius nu mai avea nicio șansă și că trebuiau să îl scoată de la aparate.Dorind să o întrebe dacă  ar vrea să i se preleveze organele pentru a salva și alte vieți?

Cristina a răspuns:

-În nici-un caz , nu sunt de acord ! Inima lui bate, o simt...pentru că mi-a zis odată că inima  bate o dată pentru el și o dată pentru mine , de aceea avea ritmul cardiac ridicat. Nu contează că îi scad bătăile inimii lui , mai sunt bătăile inimii mele...cum să fac asta știind că inima mea și a lui sunt conectate ? Nu pot trăi fără inima mea...o să plătesc dublu , cât vreți...dar nu îl deconectați de la aparate... nu îl deconectați...
-O să îl mai ținem o perioadă aici, dacă nu sunt semne de vindecare nu mai putem să îl ținem , va trebui să angajați pe cineva să îl îngrijească acasă ...
-Așa o să facem...

Zilele treceau ,iar Flavius nu dădea nici-un semn, doar aparatele mai indicau că inima îi bate...și că mai poate respira.  Văzând toate aestea Cristina a mers la Biserică pentru a vorbi cu Dumnezeu , spunându-i :

- Doamne, de ce mi-ai  făcut asta ? De ce  rănesc toate persoanele pe care le iubesc ? De ce am lăsat orgoliul, anumite cuvinte, fapte să fie mai puternice decât iubirea noastră ? De ce ... și râuri de lacrimi îi brăzdau fața neîngrijită... Îți promit Doamne că o să fac tot ce îmi stă în putință ca să-l apreciez pe Flavius ..indiferent dacă face sau nu ceva ...pentru că orgoliul m-a orbit , mi-a încețoșat iubirea cu anumite condiții...este superb să iubești ... atât propria persoana, cât și pe celălalte... Te rog Doamne,  mai dă-mi o șansă...te rog, dă-mi-l pe Flavius înapoi !!!!

Spunând acestea , Cristina a plecat la spital . Când a ajuns a văzut camera în care era Flavius, goală .... o asistentă schimba lenjeria pentru a  aduce un alt pacient...
Disperată  a început să plângă până i-a venit rău. Asistentele văzând asta , au luat-o și au dus-o la urgență unde i s-au administrat anumite calmante.
Trezindu-se a început să plângă din nou , spunând mereu ”Vreau la Flavius ”. Când a auzit doctorul că aceasta este la urgență  fiind în stare de șoc a mers la ea , spunându-i :
-Hei, doamnă ce s-a întâmplat ?
-L-ați deconectat ... de ce ??V-am zis să nu îl deconectați ??? Făceam orice , ma împrumutam dacă nu aveam pentru a nu îl scoate  de la aparate.Ați zis că pot să îl iau acasă, cum mai pot eu acum să trăiesc ??? Cum /????
-Pe cine să deconectăm ?
-Pe Flavius !
-Pe pacientul de la camera 222 ?
-Da...
- Da , are sens ... dumneavoastră sunteți viitoare soție ,a
m încercat să vă sunăm,dar aveți telefonul închis, s-a întâmplat un miracol în timp ce dumnevoastră  ați fost plecată.
-Ce miracol ?
-Domnul Flavius  a început să dea semne de vindecare, respiră fără aparate și își mișcă degetele... după părerea noastră în câteva zile se va trezii..
-Unde este acum?
-Camera 100, etajul 2 !
A fugit cât a putut de tare , până a ajuns la cameral lui Flavius...

Acolo când a intrat .............

Persoana din spatele persoanei ! Prima parte

Toate poveștile încep prin a fost odată , eu o să încep prin a fost ,este și va fii o fată pe nume Cristina. Aceasta locuia împreună cu mama și tatăl său, mama era doctoriță iar tatăl era profesor. Încă de mică a simțit ce este fericirea , dar și nefericirea, deoarece tatăl era foarte dur cu ea ,dar și cu mama sa.

   Timpul trecea , iar Cristina devenea o fată frumoasă și deșteaptă , înaltă cu părul lung și negru, ochii albaștrii și o mare pasiune pentru psihologie. Visa să ajungă psiholog pentru a ajuta oamenii să treacă mai ușor peste anumite situații și să accepte că fix acele momente critice sunt cel mai frumos dar din care pot învăța lecții pe viață. Visul acesta s-a împlinit , a învățat foarte bine și a ajuns la facultatea mult dorită. Acolo a cunoscut un băiat ,au fost împreună o perioadă de timp , până când marea dragoste i-sa arătat. Acea mare dragoste se numea Flavius, un student la informatică . Cum s-au văzut au știut că vor fi împreună toată viața. Au început o relație din iubire ,erau fericiți și se iubeau ,dar a venit și ziua în care să facă cunoștință cu părinții Cristinei. Mama Cristinei era doctor și dorea ca fiica sa să se căsătorească cu un băiat pe care ea îl știa foarte foarte bine. Acesta își dădea doctoratul ,deci era un băiat deștept,pe când Flavius nu era de cât un biet student la informatică . Când a auzit acestea mama a început să o amenințe , să o certe, să o jignească până la stadiul de renegare...dar Cristina știa ceva, îl iubea pe Flavius ,iar asta era tot ce conta... 

Timpul a trecut , iar mama Cristinei făcea totul ca relația aceasta să nu meargă ,trimitea poze trucate  lui Flavius, când Cristina venea în vizită cu Flavius, îl făceau să se simtă mizerabil criticându-l, dar toate astea nu contau , deoarece încrederea pe care o aveau unul în celălalt nu putea fi distrusă...

Relația lor era bazată pe semne de relație, încredere ,iubire, apreciere . Semnele de relație sunt acele gesturi care se fac pentru a ancora iubirea. Spre exemplu , dacă v-ați certat cu partenera /partenerul de viață, mama ,tatăl, amicii...întrebați-vă contează toate aceste sentimente care duc numai la regrete și dezamăgiri ??? Apoi dacă sunteți împreună cu persoana din viața dumneavoastră , luați-o într-un loc mai special și începeți să rememorați toate momentele care v-au făcut să fiți acum împreună...și o să vedeți magia care se produce..acele sentimente de dezamgire ,ură...nu sunt mai importante decât...cuvântul și forța cea MAI MARE DIN UNIVERS , IUBIREA. Iubirea vindecă,iubirea aduce înapoi, iubirea este incantația spre o vrajă care vă face să simțiți viața ca pe un miracol ,care și este... Acest exercițiu îl foloseau Flavius și Cristina, care prin oricâte momente dificile treceau , știau că  nu sunt la fel de importante ca legătura pe care ei o aveau formată și la care principalul liant era iubirea.

Odată ,sătulă de lipsuri și bețe în roate , Cristina s-a certat foarte tare cu Flavius, acesta plecând foarte supărat de acasă ...și -a găsit consolarea într-un bar... a achizționat 2 sticle de alcool și a plecat  să se plimbe prin parcul în care s-au bătut cu frunze, se plimbau chiar dacă era iarnă încălzindu-se prin îmbrățișările pe care și-le dădeau, în locul în care au stat ore întregi doar cu o umbrelă în mână și un trandafir cules din parc. Flavius a început să bea foarte mult , până a picat jos.Cristina în tot acest timp era hotărâtă să nu îl sune ...să nu mai facă nimic...dar inima îi spunea că ceva nu este normal și a pus mâna pe telefon și l-a sunat. Când a văzut că nu răspunde, a plecat să îl caute , primul loc în care a mers a fost acel parc rece... Mergând și rugându-se să nu fi pățit ceva , a văzut pe cineva jos...era Flavius..abia mai avea puls... A sunat la ambulanță , care a venit foarte repede...era în comă ..............

Ciocănelul de șnițele!

A fost odată un judecător , care a ajuns să predea în fața un viitori avocați.  Când a intrat în sala de clasă toți studenții au început să își dea coate. Acesta s-a așezat la catedră , și-a scos suportul de curs și spre râsul tuturor un ciocan de șnițele. Începând cursul , judecătorul le-a spus:

- Vedeți acest ciocănel de șnițele?
- Da îl vedem! Au strigat totți studenții.
-Știți pentru ce se folosește ?
-Da! Au strigat din nou toți.
-Cu toții aveți unul acasă ?
Unii au răspuns da, alții nu.
- Voi sunteți viitori  avocați sau viitori judecători, dar nu vă trebuie o diplomă pentru asta .
-Cum adică ? Au întrebat studenții mirați.
-Păi, de fiecare dată când vedeți o persoană care nu o cunoașteți scoateți ”ciocănelul ” din geanta voastră și dați verdictul înainte să cunoașteți persoana respectivă.
Toți studenții au plecat capul...
- Nu plecați capul, deoarece această judecată stă în firea omului,iar ceea ce v-am spus eu este primul punct
al lecției.Următorul punct este de ce folosim acest ”ciocănel”? Pentru a ne satisface o plăcere a ego-ului, care judecă persoanele doar pentru a și satisface nevoia de a părea mai bun , mai frumos , mai ca toți. Ego-ul este cel care stă mereu cu ciocănelul, pentru că poate odată în trecutul vostru cineva v-a condamnat că nu sunteți frumoși, deștepți, puternici. În primul rând trebuie să acceptăm că judecăm fără a gândi , doar după aparențe care uneori pot fi înșelătoare.
Studenții , au intrat într-o confuzie totală , deoarece credeau că nu are de aface cu meseria pe care au ales-o .

-Știu că vă gândiți  ce legătură are asta ? Are o legătură foarte mare , deoarece atunci când ve-ți deveni avocați , procurori sau judecători , înainte trebuie să vă cunoașteți pe voi și să vă analizați , pentru că o să apărați și judeca persoane ,dar dacă voi judecați înainte să vi-se prezeinte dovezile ,doar după părerea de la început poate o să învinuiți persoane nevinovate , doar după aparențe. Acolo vor fi cazuri care se vor asemăna cu experiențele voastre de viață. Asta este despre meseria voastră,dar și în viața de zi cu zi așa faceți, scoate-ți ”ciocănelul ” și da-ți verdicte despre persoane care nici nu le cunoașteți , dar cel mai grav vă judecați pe voi . Toată puterea voastră stă în acest ”ciocănel”, vă judecați că nu ați avut o zi productivă, vă judecați că relația voastră a ajuns la final, vă judecați că ați mâncat ceva care nu trebuia și astfel v-ați distrus dieta și exemplele pot continua. Uitați că forța este în voi și nu în ”ciocănelul ” pe care tot îl folosiți. Analizați unde este problema și întrebați-vă ,de ce ? Cum aș putea rezolva asta ? Uneori este mult mai ușor să dăm verdictul , de cât să analizăm atât pentru noi , cât și pentru alții.

În acel moment totți studenții s-au ridicat și au început să îl aplaude, atât pentru ce a spus, dar mai important pentru imboludul de ” aș deschide ochii”.

”Ciocănelul ”, cu toții îl folosim, atât pentru a ne judeca pe noi ,dar și pe alții.Soluția este să recunoaștem că îl folosim și să începem să ne gândim  că anumite fapte pe care alții le-au făcut și noi poate la un moment dat le-am făcut  sau am trecut prin anumite momente de rușine, deznădejde, eșec, etc. Uneori uităm că în viața asta este destul pentru toți, dar cel mai important este că nu luăm cu noi  de cât experiențele și ce am făcut în viață , iar fiecare are ce alege pentru experiența sa aici pe pământ ,de aceea există pentru fiecare câte ceva. Vă urez o zi minunată și plină de soare. Vă pup

Trecut,prezent și viitor!

A fost odată un înțelept , într-o zi a venit la el un om care nu reușea să facă nimic cu viața lui, deoarece totul i-se părea prea greu, prea departe și mereu se autosabota. Nu înțelegea de ce făcea asta ,așa că a venit la înțelept să îl lumineze. I-a povestit acestuia greutatea pe care o ducea ,iar înțeleptul a început să îi spună o poveste :

” A fost odată 3 bărbați, care aveau de cules un loc cu porumb. Fiecare au luat câte 2 rânduri .Primul le-a luat pe cele dinspre margine, cel de-al doile pe cele de lângă primul ,iar cel de-al trei-
lea pe cele mai din mijloc. Au început să culeagă ,primul a culesc  câțiva porumbi și a început să se autocritice cât de puțin a cules, deși rândurile lui nu erau așa bogate. Cel de-al doi-lea a cules și el ce a cules și a început să se plângă cât de mult mai are până la capăt. Cel de-al trei-lea  culegea fără să se uite în spate sau în față, se concentra ca munca lui să fie făcută cât mai bine, chiar dacă avea tentația să se uite în față  sau în spate , știa că dacă făcea asta o să se descurajeze ca și cei doi. Când au ajuns la finalul rândurilor primi doi se plângeau cât de greu a fost , dar cel de-al trei-lea era mulțumit de munca lui, chiar dacă fusese greu.”

Omul i-a spus înțeleptului :

-Nu înțeleg nimic....

-Păi vezi tu omule, spui că nu poți să faci nimic cu viața ta , dar tu stai și îți plângi de milă și te autovictimizezi pe ceva care ar trebui să iubești. Toți acești bărbați sunt în tine.Unul se uită în trecut și vede că nu ai prea făcut multe și începe să se plângă, celălalt se uită în viitor și vede că mai ai mult până când o să ajungi la scopul propus ,iar ultimul este vocea care îți spune ”concentrează-te pe prezent! Fi atent la munca pe care o faci ! Nu te lăsa distras de trecut și viitor, deoarece trecutul este în spate , iar viitorul  fă-l să fie o surpriză!”. De multe ori nu asculți  de bărbatul care spune astea, ci te lași distras de ce au făcut alții  și vrei cât mai repede să ajungi acolo,dar uneori în viață depinde și cum ajungi. Crează-ți o armonie între acești bărbați, deoarece dacă dai prea mare ascultare primului bărbat , o să îi înfurii pe ceilalți doi și tot așa. Spune-i bărbatului care se uită în trecut că îi mulțumești pentru experiențele trecute, deoarece ai avut multe de învățat, celui care se uită în viitor  că îi mulțumești pentru nerăbdare , care uneori este benefică și te poate ajuta, iar celui care se concentrează pe prezent că îi mulțumești că ține cont de părerile celorlalți doi.

-Mulțumesc înțeleptu-le , o să revin peste o perioadă de timp să văd dacă învățătura ta m-a ajutat.
- Așa să faci copilul meu !
Peste aproape 5 ani de atunci bărbatul nostru s-a întors la înțelept. Spre deosebire de prima vizită , acum acesta era  îmbrăcat elegant și ținea în mână o monedă de metal . Înțeleptul când l-a  văzut nici nu l-a mai recunoscut, întrebându-l :
-De ce ai venit la mine copilule?
- Am venit să îți mulțumesc..
-De ce să îmi mulțumești?
-Acum 5 ani, mi-ai spus o poveste despre 3 bărbați ,iar acum eu o să îți spun cum am integrat ce m-ai învățat.
-Continuă fiule..acesta își dadu-se seama despre cine era vorba.

-Nu reușeam să mă concentrez pe ceea ce făceam , iar povestea spusă de tine îmi brăzda mintea în permamență.Într-o zi eram atât de dezorientat și de amagit încât am început să învârt o monedă de metal pentru a mă mai liniști. Cum o învârteam , am început să o analizez, avea două fețe și o margine. Am stat și m-am gândit, moneda aceasta nu poate exista fără o parte ,deoarece nu ar mai fi valorică și s-ar transforma în tr-un fals, așa sunt și eu fără o parte din mine sunt fals , incomplet. M-am așezat la masa de lucru, am început să mă concentrez pe ceea ce făceam , atunci eram marginea monezii. Peste ceva timp mi-au venit amintiri din trecut și sentiment de judecată că nu am făcut prea multe , i-am mulțumit cum mi-ai zis , acum eram partea din spate a monezii. Peste câteva momente  , o delăsare m-a cuprins și o stare de neputință , gândindu-mă  cât de mult mai am de lucrat ,atunci mi-am dat seama că sunt partea din față a monezii,i-am mulțumit cum m-ai învățat . De atunci port moneda cu mine,pentru a-mi aminti să creez o armonie între cine am fost, cine sunt și cine voi fi.Pentru că atunci când mă concentrez pe ce fac în acel moment, creez o armonie între toți cei bărbați din mine.

-Fiule ai învățat o lecție foarte importantă , care te v-a ajuta .
-M-a ajutat deja , acum  sunt cine doresc eu să fiu și mi-am realizat toate obiectivele. Mulțumesc din suflet.

Cele trei entități se regăsesc în fiecare perosană, fie că suntem bărbat sau femeie, mereu există un conflict între trecut, prezent și viitor, numai cei care recunosc că au un conflict în interior ,pot  începe  procesul de armonie .

Să aveți o zi minunată. Vă pup !

Aștepți ploaia în soare,aștepți soarele în ploaie!

A fost odată o femeie care avea doi copii gemeni, pe unul îl chema David, iar pe celălalt Florin.David era mereu opimist, reușea tot ce își propunea, nu se gândea la consecințe şi făcea ce simțea. Florin nu era de loc așa, mereu se gândea la consecințe, nu reușea aproape nimic să facă chiar dacă avea mai multe oportunități ca fratele său. Mama mereu se întreba de ce nu seamănă între ei,doar sunt gemeni? Ani au trecut și a venit momentul să meargă la liceu, mama se aștepta să fie în aceeași clasă amândoi, dar nu. David a ajuns la un liceu mai bun, iar Florin la unul care nu prea îi punea în valoare calitățile. Florin a început să îl urască pe David, s-a băgat într-un anturaj care nu îl ajuta să fie el însuși, dar dorea să aiba ceva ce fratele său nu.

Într-una din zile David la întrebat pe Florin

-Frate, de ce faci asta? Nu vezi că nu ești tu ?

-Auzi, acesta sunt eu și vezi-ți de treaba ta !

-Când eram copii, vedeam în tine ceva ce eu nu aveam și credeam că o să ne completăm reciproc, ca doi frați gemeni ce suntem.

-Serios, ești cam prost, știi?

-Bine, nu mai are rost să continuăm discuția!

-Așa credeam și eu!

Au mai trecut câțiva ani și a venit momentul să meargă la facultate. David a obținut o bursă și a plecat în alt oraș să studieze dreptul. Florin nu a luat bacul și a mers să muncească pe unde prindea.

Nu peste mult timp, mama lor a murit, David a venit să își conducă mama pe ultimul drum, Florin nici nu s-a uitat la el. Mama le-a lăsat câte o scrisoare fiecăruia, spunându-le să nu o deschidă până nu vor știi ce înseamnă frăția. David a devenit unul dintre cei mai buni avocați, dar nu prea avea liniște sufletască, mereu se gândea ce face fratele său. Florin a ajuns un muncitor la drumuri și poduri, iar în sinea lui se gândea că dacă l-ar fi ascultat pe fratele său, ce bine i-ar fi acum.

Într-o zi David nu a mai putut aștepta și a mers la fratele său, acesta nu era acasă, dar i-a lâsat un bilet pe care scria „Te aștept acolo unde obijnuia mama să ne ducă,în acel parc!” .

  

Florin venind de la servici a văzut biletul și a hotărât să meargă. O ploaie puternică s-a pus, iar pe Florin la deranjat așa mult că ploua, încât a devenit foarte morocănos.

În parc fratele său îl aștepta:

-Salut,frate!(spuse David)

-Salut..

-Ce mai faci,cum îți mai merge?

-Ca mereu,prost!

-Păi de ce?

-Am 36 de ani, nu am un loc de muncă care să îmi placă, nu am găsit sufletul pereche, sunt un nimic, doar trăiesc...

-Frate, eu să ști că am toate astea, dar îmi lipsea ceva, tu frate!

-Serios, lasă asta, nu te cred..

-Mama ne-a lăsat niște scrisori, care să le desfacem atunci când o să aflăm ce este frăția..

-Da și eu o am la mine!

-Eu am înțeles ce este frăția, este piesa din tine care îți lipsește indiferent de cât de mult încerci să o înlocuiești, nu veoi putea.

-Să ști că și eu m-am întrebat ce este frăția și am înțeles că este o inimă, când ești împreună cu fratele tău este întreagă, când ești singur este pe jumătate...

-Ști ce, hai să deschidem scrisorile...

Când au deschis scrisorile,pe cea a lui David scria:

”David,mereu ai reușit în tot ce îți propuneai,când se întâmpla ceva o luai de la capăt cu zâmbetul pe buze.Tu ai fost cel care aștepta”ploaia în soare”,adică când începea ploaia nu fugeai de ea, ci încercai să readuci soarele din nou în viața ta pentru că ăsta erai tu. Tu ști că în fratele tău stă aceiași putere și a uitat cine este pe drumul vieții. În camera mea este un cufăr sub pat, te rog să îl deschizi”

                                                                   Te iubește,Mama!

Florin a ezitat să o deschidă,dar la insistențele fratelui a deschis-o 

”Florin,știu că m-ai condamnat mereu pentru că tu credeai că îl apreciez mai mult pe fratele tău,dar nu este așa.Mereu am văzut în tine pe cineva minunat,dar am zis să te las să descoperi asta singur și îmtr-o zi știu că o vei face.Nu ai trecut niciodată la fapte,chiar dacă aia vut mai multe oportunități ca David,de aceea tu așteptai”soarele în ploaie”.Te plângeai mereu de tot ce ți-se întmplă,chiar dacă razele soarelui ieșeau din nori,tu nu le vedeai.Știu că acum când ai deschis această scrisoare,ai întețeles ce înseamnă frăția, mai ales că voi sunteți gemeni.Fratele tău este probabil lângă tine și deja zâmbește,ăla este soarele,un zâmbet.

Fi tu însuți de acum, nu mai lăsa pe alții să îți zică cine ești.”

                                                                  Te iubește ,Mama!

La citirea acestei scrisori, un șir de lacrimi au început să îi curgă din ochi, și-a luat fratele în brațe, iar din momentul acela nu a mai fost altcineva de cât el. A renunțat la slujba care nu îi aducea nici-o satisfacție, a mers împreună cu fratele său, și-a dat bacul, a mers la facultate și chiar la această vârstă a ajuns unul dintre cei mai buni contabili.

    Vedeți voi, așa suntem și noi oamenii,am lăsat pe alții să ne spună cine suntem. Am fost învățați că dacă suntem diferiți, nu este bine, trebuie să fi la fel.

Mereu ”stăm în soare” și așteptăm să vină”ploaia” din viața noastră să vedem cum o să supraviețuim. Ne este foarte greu să ” dansăm prin ea ”,să înțelegem ceva din ea. Precum cei doi frați suntem toti. Uneori așteptăm ”soarele în ploaie”,iar alte ori”ploaia în soare”Stăm în ploaie și ne plângem că ce să facem în această situație? Eu am un singur răspuns, fii tu!.

Dragii și dragele mele,fiți voi  orice s-ar întâmpla! Vă pup. Rămâneți iubiți!

Deschide ochii sufletului

A fost odată o fată de vreo 9 ani ,care se tot întreba : de ce plantele sunt așa diferite, de și ele fac parte din acelaşi regn? De ce oamenii sunt catalogați pe rase, de ce fac parte din același regn? De ce există atăta ură, deși știm că iubirea ar trebui să domnească? De ce natura ne dă nenorociri,pentru că ea ar trebui să fie protectoarea noastră? De ce Dumnezeu nu ne îndeplinește dorințele, deși știe cât de mult contează pentru noi? Întrebările acestea o măcinau mereu, în jur nu găsea decât răspunsuri care nu o multumeau. Îl ruga mereu pe Dumnezeu să îi răspundă la aceste întrebări, dar i se părea că acesta a uitat de ea. 

A ajuns să studieze biologia, acolo erau prezentate structurile plantelor, a învățat că fiecare plantă are un rol specific chiar dacă face parte din același regn. Dacă toate plantele ar avea aceleași însușiri, funcții, planeta nu ar mai exista, deoarece unele sunt folosite pentru hrană, altele pentru a vindeca, pentru a fixa solul, cele otrăvitoare sunt acolo pentru a arăta puterea de vindecare, fără ele, celălalte nu ar fi importante. Deși au structuri diferite, sunt plante și au un rol comun, acela de a produce oxigen. A mai trecut ceva timp și a învățat că oamenii sunt catalogați pe rase pentru că stau în zone diferite, au culturi diferite, principii diferite, iar asta îi ajută să conviețuiască. Chiar dacă sunt diferiți din punct de vedere ednic, au aceleași organe interne și externe, suflet, putere a gândului, se cred diferiți pentru a supraviețuii și a asigura supraviețuirea speciei, dar suntem la fel într-un mod unic. Au trecut anii și a ajuns la liceu, acolo a început să facă psihologie și a învățat că pentru a ști devărata putere a dragostei, este necesar să cunoști ce înseamnă ura.

Dacă nu am ști ce înseamnă să urăști, să conștientizăm valoarea și pierdereile dintr-un război, cum o să apreciem dragostea. Dragostea domnește în fiecare, chiar și în cel mai dur om. Mergând pe stradă a mâncat un baton de ciocolată și a aruncat amabalajul pe jos, un om a oprito și ia zis: "Vă întrebați că natura vă dă nenorociri pentru că ați pierdut respectul față de ea, uitați că fără ea în 24 de ore sunteți morți. Vă încăpățânați și o distrugeți pentru bani care credeți voi că sunt cea mai mare comoară, în timp ce o distrugeți pe cea adevărată. Să ai bani cu tine în deșert, dar nu și apă, acolo care ar fi comoara?Natura!" 

Rușinată fiind, și-a cerut scuze și a mers mai departe. Timpul trecea, iar fata noastră a suferit o serie de dezamăgiri și a început să nu mai cradă în Dumnezeu, să îi reproșeze că nu a ajutat-o cu nimic, că dorințele nu se îndeplinesc niciodată, că urăște viața care este prea complicată să o trăiești..și a încercat să se sinucidă. A luat un pumn de pastile și s-a trezit față în față cu o lumină nemaipomenită, lumina zicea așa: "Este hotărârea ta, tot ce faci în viață asta este o hotărâre, nu o dorință. Dorința se află doar în minte, hotărârea se află în sentimente. Mă tot cerți că nu ți-am îndeplinit nici o hotărâre, de ce vezi doar ce nu ai ralizat? Eu ți-am dat tot ce ai cerut pentru a te cunoaște pe tine, chiar și răspunsul la acele întrebări, dar nu le vezi deoarece te-ai lăcomit. Nu mai ești fetița care se întreba, acum îți dai singură răspunsurile chiar dacă eu ți le-am dat înainte să mi le ceri. Nu te mai gândi, urmează-ți sentimentele și vei veni acasă, acolo unde unde hotărăști tu să fi, cine hotărăști tu că ești cu adevărat. Eu te iubesc pentru că ești copilul meu, iar tot ce hotărăști tu că este necesar să fii tu, îți dau orice, doar trebuie să vezi că o nenoricire poate fi cea mai bună oportunitate. Deschide ochii sufletului!"

La auzirea cuvintelor (Deschide ochii sufletului!) s-a trezit din coma profundă, în care stătuse 3 luni, chiar înainte să fie deconectată de la aparate. După această experiență a stat și a anlizat toate înâmplările și a realizat că acele au fost atrase de ea deoarece numai așa a ajuns în punctul care este acum. După ani și ani, a ajuns unul dintre cei mai buni psihologi...și a ajutat o mulțime de oameni. Viața este drumul spre acasă, la Dumnezeu. Deschide ochii sufletului deoarece gândul este înșelător, trăiți în armonie cu natura, analizați experiențele negative, deoarece acolo se află o comoară. Vă pup pe toți. Rămâneți iubiți.