Aștepți ploaia în soare,aștepți soarele în ploaie!

A fost odată o femeie care avea doi copii gemeni, pe unul îl chema David, iar pe celălalt Florin.David era mereu opimist, reușea tot ce își propunea, nu se gândea la consecințe şi făcea ce simțea. Florin nu era de loc așa, mereu se gândea la consecințe, nu reușea aproape nimic să facă chiar dacă avea mai multe oportunități ca fratele său. Mama mereu se întreba de ce nu seamănă între ei,doar sunt gemeni? Ani au trecut și a venit momentul să meargă la liceu, mama se aștepta să fie în aceeași clasă amândoi, dar nu. David a ajuns la un liceu mai bun, iar Florin la unul care nu prea îi punea în valoare calitățile. Florin a început să îl urască pe David, s-a băgat într-un anturaj care nu îl ajuta să fie el însuși, dar dorea să aiba ceva ce fratele său nu.

Într-una din zile David la întrebat pe Florin

-Frate, de ce faci asta? Nu vezi că nu ești tu ?

-Auzi, acesta sunt eu și vezi-ți de treaba ta !

-Când eram copii, vedeam în tine ceva ce eu nu aveam și credeam că o să ne completăm reciproc, ca doi frați gemeni ce suntem.

-Serios, ești cam prost, știi?

-Bine, nu mai are rost să continuăm discuția!

-Așa credeam și eu!

Au mai trecut câțiva ani și a venit momentul să meargă la facultate. David a obținut o bursă și a plecat în alt oraș să studieze dreptul. Florin nu a luat bacul și a mers să muncească pe unde prindea.

Nu peste mult timp, mama lor a murit, David a venit să își conducă mama pe ultimul drum, Florin nici nu s-a uitat la el. Mama le-a lăsat câte o scrisoare fiecăruia, spunându-le să nu o deschidă până nu vor știi ce înseamnă frăția. David a devenit unul dintre cei mai buni avocați, dar nu prea avea liniște sufletască, mereu se gândea ce face fratele său. Florin a ajuns un muncitor la drumuri și poduri, iar în sinea lui se gândea că dacă l-ar fi ascultat pe fratele său, ce bine i-ar fi acum.

Într-o zi David nu a mai putut aștepta și a mers la fratele său, acesta nu era acasă, dar i-a lâsat un bilet pe care scria „Te aștept acolo unde obijnuia mama să ne ducă,în acel parc!” .

  

Florin venind de la servici a văzut biletul și a hotărât să meargă. O ploaie puternică s-a pus, iar pe Florin la deranjat așa mult că ploua, încât a devenit foarte morocănos.

În parc fratele său îl aștepta:

-Salut,frate!(spuse David)

-Salut..

-Ce mai faci,cum îți mai merge?

-Ca mereu,prost!

-Păi de ce?

-Am 36 de ani, nu am un loc de muncă care să îmi placă, nu am găsit sufletul pereche, sunt un nimic, doar trăiesc...

-Frate, eu să ști că am toate astea, dar îmi lipsea ceva, tu frate!

-Serios, lasă asta, nu te cred..

-Mama ne-a lăsat niște scrisori, care să le desfacem atunci când o să aflăm ce este frăția..

-Da și eu o am la mine!

-Eu am înțeles ce este frăția, este piesa din tine care îți lipsește indiferent de cât de mult încerci să o înlocuiești, nu veoi putea.

-Să ști că și eu m-am întrebat ce este frăția și am înțeles că este o inimă, când ești împreună cu fratele tău este întreagă, când ești singur este pe jumătate...

-Ști ce, hai să deschidem scrisorile...

Când au deschis scrisorile,pe cea a lui David scria:

”David,mereu ai reușit în tot ce îți propuneai,când se întâmpla ceva o luai de la capăt cu zâmbetul pe buze.Tu ai fost cel care aștepta”ploaia în soare”,adică când începea ploaia nu fugeai de ea, ci încercai să readuci soarele din nou în viața ta pentru că ăsta erai tu. Tu ști că în fratele tău stă aceiași putere și a uitat cine este pe drumul vieții. În camera mea este un cufăr sub pat, te rog să îl deschizi”

                                                                   Te iubește,Mama!

Florin a ezitat să o deschidă,dar la insistențele fratelui a deschis-o 

”Florin,știu că m-ai condamnat mereu pentru că tu credeai că îl apreciez mai mult pe fratele tău,dar nu este așa.Mereu am văzut în tine pe cineva minunat,dar am zis să te las să descoperi asta singur și îmtr-o zi știu că o vei face.Nu ai trecut niciodată la fapte,chiar dacă aia vut mai multe oportunități ca David,de aceea tu așteptai”soarele în ploaie”.Te plângeai mereu de tot ce ți-se întmplă,chiar dacă razele soarelui ieșeau din nori,tu nu le vedeai.Știu că acum când ai deschis această scrisoare,ai întețeles ce înseamnă frăția, mai ales că voi sunteți gemeni.Fratele tău este probabil lângă tine și deja zâmbește,ăla este soarele,un zâmbet.

Fi tu însuți de acum, nu mai lăsa pe alții să îți zică cine ești.”

                                                                  Te iubește ,Mama!

La citirea acestei scrisori, un șir de lacrimi au început să îi curgă din ochi, și-a luat fratele în brațe, iar din momentul acela nu a mai fost altcineva de cât el. A renunțat la slujba care nu îi aducea nici-o satisfacție, a mers împreună cu fratele său, și-a dat bacul, a mers la facultate și chiar la această vârstă a ajuns unul dintre cei mai buni contabili.

    Vedeți voi, așa suntem și noi oamenii,am lăsat pe alții să ne spună cine suntem. Am fost învățați că dacă suntem diferiți, nu este bine, trebuie să fi la fel.

Mereu ”stăm în soare” și așteptăm să vină”ploaia” din viața noastră să vedem cum o să supraviețuim. Ne este foarte greu să ” dansăm prin ea ”,să înțelegem ceva din ea. Precum cei doi frați suntem toti. Uneori așteptăm ”soarele în ploaie”,iar alte ori”ploaia în soare”Stăm în ploaie și ne plângem că ce să facem în această situație? Eu am un singur răspuns, fii tu!.

Dragii și dragele mele,fiți voi  orice s-ar întâmpla! Vă pup. Rămâneți iubiți!