Minus și Plus: Păcătoși sau Copiii lui Dumnezeu ?

Încă de când eram mică auzeam peste tot în jurul meu ”Ești o păcătoasă!”,”O să arzi în focul iadului dacă nu
faci aia !”,” Dumnezeu o să te pedepsească!” etc. Acestea au pus stăpânire pe mine precum o ceață groasă, transformându-mă într-o persoană plină de frică față de Dumnezeu.
Stau și mă gândesc,dacă suntem așa de păcătoși atunci de ce
Dumnezeu ne-a făcut după cipul și asemânarea lui ? Dacă avem o parte din CEA MAI PURĂ FINȚĂ,de ce ne numim păcătoși ? Cum poate Dumnezeu să își numească propria creație păcătoasă?

Aceste întrebări mi-au brăzdat mintea ani la rând și pur și simplu îmi era frică să fac ceva,de teamă să nu se supere Dumnezeu pe mine și să mă arunce ”în focul iadului”.

După câte am citit acum ceva timp în mai multe cărți,în lumea asta există două sentimente ,frica și iubirea. Păi cum să facem noi ceva și să avem la bază un gând de iubire, când suntem învățați că suntem născuți din păcat? Că viața o avem pentru a ne spăla păcatele ,iar pentru asta avem de plătit și înfruntat încercări grele ,numai după ce ne distrugem fizic ,psihic și spiritual ,doar așa putem să fim vretnici de iertarea lui Dumnezeu. Chiar așa? Dumnezeu ,vrea ca noi să tragem toate asta ? Nu! El vrea ca noi să trăim în iubire și înțelegere,dar cum să trăim când de mii de ani suntem învățați că suntem cele mai josnice ființe. Nu este de mirare că peste tot sunt numai oameni care gândesc negativ, chiar și eu fac parte din categoria asta. Cum să pun la bază dragostea ,când de la naștere am fost crescută prin inducerea fricii?

Când am mai crescut, devenisem obsedată de faptul că dacă îl supăr pe Dumnezeu, o să pierd persoanele de lângă mine ,acestea o să devină agresive, o să pățesc numai lucruri rele . Atunci când ”greșam”,fie că nu țineam post sau că nu mergeam la Biserică, mă condamnam și plângem ca Dumnezeu să nu mă pedepsească.

Acum ceva timp am început să anlizez de ce îmi este frică să fac ceva cu viața mea? Sau pur și simplu mi-se părea că dacă o să ajung să fac ceva ,o să fie prea greu ,iar dacă greșesc ceva ”rău” o să se întâmple.Toate astea se întâmplau ,deoarece aveam la bază cultivată o frică ,de care și acum încerc să mă vindec.

Atunci când pe o perioadă îndelungată , mai specific 19ani din viață crezi în ceva, te perfecționezi ,în cazul meu în a fi o fricoasă,iar mai târziu când vezi că acea frică este indusă doar pentru a te face supus ,îți este greu să accepți o idee nouă.

Am vorbit despre frică,dar cum rămâne cu dragostea? Se spune că este cea mai puternică forță din Univers,atunci de ce cultivăm frica?
Frica este cultivată pentru a conduce masele,dragostea te face din supus ,liber să alegi ce te face liniștit în interiorul tău ,în acest fel să trăiești în armonie cu Universul care este Dumnezeu.

Îi cerem lui Dumnezeu multe,iar dacă nu ne îndeplinește rugăciunea începem să devenim ateni și să nu mai credem în El. Mi-sa întâmplat ! Păi , Dumnezeu deja ți-a dat totul pentru a deveni cine vrei, doar obiceiurile și frica nu te lasă să iubești,să investești, să ajuți. Cerem Lui Dumnezeu sănătate,dar mâncăm toate chimicalele! Cerem armonie interioară,dar ne certăm cu fiecare persoană care nu ne împărtășește părerea! Cerem bani, dar stăm acasă și așteptăm să cadă din cer precum o cometă! Asta este realitatea,suntem bombardați de bombe cu frică de peste tot!

După părerea mea Dumnezeu înseamnă IUBIRE, PACE INTERIOARĂ, ARMONIE ȘI TOATE GÂNDURILE,EXEPRIENȚELE ȘI CUVINTELE CELE MAI ÎNALTE,restul vin din altă sursă (cum am citit în cartea Conversații cu Dumnezeu), acea sursă suntem chiar noi. Cum poți să mă faci păcătos, când sunt creația lui Dumnezeu? Cum poți să mă faci păcătos când Eu sunt făcut din Dumnezeu ? Cum poți să mă faci păcătos când știi că DUMNEZEU ESTE IUBIRE ?

Acum o parte din dumneavoastră o să zică că sunt ”posedată”,”că vorbește satana” etc. Am ajuns să creăm ființe rele ,pentru a ne justifica alegerile ?Am crezut în dualitate și încă mai cred, deoarece cu toții avem o parte albă și una neagră,la fel cum există noapte și zi ,subconșteient și conștient,față și spate ș.a.m.d.
De la un timp de vreme am învățat că există Dumnezeu,și mă axez pe asta ,nu îmi justific faptul că am greșit dând vina pe ”diavol”, care nu are altă treabă decât să stea 24 din 24 și să îmi pună mie bețe în roate.Așa numitul”diavol” ,a fost atât de mediatizat, cu faptele lui rele ,încât am uitat că iubirea este cea care domină aceste melaguri. Am uitat că trăim într-o lume a relativului, unde ceea ce cred eu că este bine altul crede că nu, iar ce crede celălalt ce este bine ,poate pentru mine nu și tot așa. Atunci când oamenii nu sunt de acord cu noi,îi urâm și dăm vina că sunt de partea ” diavolului”,iar când ne promovează frica, ” că suntem păcătoși ” îi ridicăm în slăvi...

Fiecare om are dreptul de decizie în cine să creadă, ce să creadă, cum să se comporte, nimeni nu îl contrazice. Gândiți-vă cum ar fi să trăim într-o lume în care la școală să învățăm despre iubire ,ADEVĂRATA IUBIRE,despre cât de importantă este iubirea de SINE și implicit față de Dumnezeu ? Noi la școală învățăm despre cu totul alte chestii, care nu ne folosesc de loc, dar asta o să discutăm în articolul viitor. Imaginați-vă ... ar fi frumos? Preferăm să ne axăm pe chestii care peste ani nu au nici-o importanță sau poate da, și ignorăm aumite chestii carecu adevărat te face fericit.

În concluzie, după părerea mea Dumnezeu este în toată lumea, suntem copiii Lui, o parte din acest univers holografic, suntem conectați permanent prin undele gând care le emitem. Eu mă consider fiica lui Dumnezeu, iar dacă EL este Tatăl meu, atunci eu nu am urmă de păcat în mine. Alegerile mele , îmi sunt proprii ,îmi asum responsabilitatea atunci când eu consider că acea cale pe care am mers,nu o consider bună , nu dau vina pe ”diavol”.

Eu vă doresc o zi plină de iubire , pace sufletească și mulțumiții Lui Dumnezeu pentru tot ce aveți, deoarece aveți totul pentru a devenii ceea ce alegeți. Vă