Porumbelul cel fermecat . Partea a 6 a!

-Mi-se pare cam scoasă dintr-o carte de povești,și nu prea pare reală,sinceră să fiu. Cred  că ai o imaginație cam bogată...

-Nu mă crezi ?

-Nu !

-Mesajele ? Ai întrebat-o pe bunica ta ?

-Nu am întrebat-o nimic  din cauza evenimentului ...

-Da, deci nu mă crezi ??

-Sinceră nu prea...

-Ok, eu plec....

-Bine....

-Papa

-Pa...

Băiatul s-a ridicat și a plecat,trist și parcă dezamăgit. Andreea simți un miros ciudat,era același miros ca și pe bilețelele ciudate care le primise...

Au mai trecut câteva zile și nici-un semn de la misteriosul  băiat,Andreea studia din greu pentru că mai avea de dat câteva examene,între timp a fost sunată de părinți

-Alo, ce faci Andreea?

-Mami,îmi revin ,voi ce faceți, animalele mele ce fac ?

-Pe aici ce să facă , noi suntem bine ,dar bunica ta vrea să îți  spună ceva ...

-Ce ?

-Alo, Andreea?

-Alo, sărut-mâna , buni  ce faci?

-Pe  acasă , maică, cu bătrânețea.Tu ce faci , a venit ?

-Cine să vină?

-El ?

-Care el ?

-P.A... a venit, așa a zis...

- Buni , ce ai ?

-Au, eu nu ți-am zis...

-Ce să îmi zici ?

-Maică,după ce ai plecat la Timișoara , zilnic ai primit bilețele pe care erau fărâme dintr-o poveste !

-Nu cumva despre un băiat porumbel ?

-Ba da ,vrei să ți-o zic ?

-Știu o parte din ea ...este o făcătură...

-Mamă,ai grijă,printre mesaje zicea că el nu o să suporte neîncrederea ta ...

-Buni,i-a zi-mi ce zicea pe acolo...

Bunica i-a povestit  în mare partea aceiași poveste cu anumite rectificări, pe care băiatul nu apucase să le spună .Printre aceste detalii se numără și faptul că atunci când el s-a arătat fetei și aceasta nu îl crede și continuă să plângă va fi distrus.

-Serios???

-Așa scria pe acele bilețele primite zilnic...

-Mulțumesc buni, mai vobim, vă iubesc!

La auzirea acestor cuvinte, inima Andreei începu să bată  foarte tare,și fără să se mai gândească a fugit afară. În parcul facultății nu era nimeni,iar soarele începea să apună ,pe banca care acum ceva timp P.A se confesa ,Andreea se așeză și începu să plângă vorbind cu ea însăși

-Sunt un monstru,arăt ca un monstru ,și fac și pe alții să sufere !! Ce am făcut eu Doamne, de trec prin toate astea??? Viața este așa de grea!! Nu mai suport ...dacă era tataie aici,  era cu siguranță mai bine, el mereu mă sfătuia ,era lângă mine , sunt singură....Doamne ,te rog ce vrei de la mine...

Tot plângând și punându-și atâtea întrebări ,pe ramura unui copac au zburat 3 porumbei albi... care au început să vorbească între ei :

-         Hei ,prietene,ea o fi fata pe care prințul ne-a timis să o veghem ?

-         P.L,ea este ,nu o recunoști ?

-         P.R,acum parcă ,este exact cu ne-a descris-o P.A,superbă!

-         Hei, voi doi, lăsați vorba ,prințul ne-a trimis să o păzim, nu să comentăm!

-         P.F,vorbeam și noi!

Andreea era uimită de faptul că îi putea înțelege, întrebându-i :

     -Unde este P.A,?

     - Ne poți înțelege ? Se mirară P.L și P.R?

     -Normal că ne înțelege , doar este regina noastră ! Răspunse P.F.

     -Unde este ?

     -Regina noastră , P.A este plecat și noi avem grijă de dumneavoastră !

     -Unde este plecat? Spuse Andreea răstiă.

     -Nu știm unde !

     -Spuneții că vreau să vorbesc cu el ..

     -Când o să vină !

După această întâmplare Andreea a mers în cameră,pentru a studia.

Trecuse o săptămână și nici un semn de la Andrei,aceasta începuse să își facă griji,dar aștepta.

Mai avea un examen de dat și nu prea mai avea forță să învețe ,se gândea la strania poveste în care era implicată și la bunicul său, tare dor îi era de bunicul său.

 A venit ziua examenului,era și ultima zi petrecută în Timișoara deoarece sesiunea se termina și urma întoarcerea acasă. A coborât din internat și a mers la banca aceea ,a stat câteva momente și s-a ridicat să plece ,când din spate cineva  îi spune:

-Hei , nu mă aștepți, doar sunt supraveghetorul tău din nou ?

- Andrei?

-P.A, mai bine zis !

Andreea a alergat la el cerându-și scuze pentru neîncredere .

-Nu este nimic, mă bucur că ți-ai dat seama .

-Unde ai fost în tot acest timp ?

-Am fost acasă.

-Acasă...tare dor îmi este de casă...

-Și mie mi-a fost de aceea am mers...

Mergând spre clasa în care avea să susuțină examenul , Andreea la întrebat :

-De ce ai fost de acord cu această decizie ?

-Pentru că tu mi-ai fost trimisă de MARELE PORUMBEL ALB!

-Cine este  MARELE PORUMBEL ALB ?

-DUMNEZEUL nostru!

-Da...

- Eu sunt  la fel ca tine?

-Nu , tu ești om!

-Când o să fiu ca tine ?

 -Uite am ajuns,spor la examen soția mea !

-Mulțumesc!

Examenul s-a terminat,iar Andreea a luat o notă foarte bună și a mers să își facă bagajul pentru a pleca spre casă. 

-Ești gata de drum ?

-Sunt gata !

Au plecat amândoi spre casă cu trenul, unde s-au distrat de minune ,râzând și povestind tot drumul despre experiențele lor, care erau  din perspectiva de față erau legate.

După câteva ore au ajuns acasă ,unde Andreea la prezentat pe Andrei familiei...