Porumbelul cel fermecat . Partea a 7 a

Aceștia au fost foarte  încântați , chiar dacă bunica Andreei avea anumite reținerii.

Au mâncat, iar mai pe seară au mers să în vizită la mormântul bunicului. Andreea conștientiza-se că acea durere nu îi aducea nici-un beneficiu, mai ales că bunicul sau era acum alături de Dumnezeu,iar asta nu era nici-o nenorocire.

Ajungând acolo, i-au pus un buchet de trandafiri albi și au aprins o lumânare. Cu toate că acum pacea interioară își făcuse loc , tot mai avea tendința de a gândi negativ și îl întrebă pe prinț

-Andrei, tu ești sigur că o să fiu accepată de ai tăi, uită-te la mine sunt un om de rând . Cred că o să te fac de râs...

În acel moment ,  băiatul se prefăcu într-o baltă de sânge. O mulțime de porumbei albi se vedeau în zare venind, fiecare purtând câte un trandafir alb în cioc.

Andreea s-a speriat și a început să plângă.Porumbeii au venit rând pe rând și au atins balta de sânge cu acei trandafiri ,până când nu a mai rămas nimic acolo. Disperată aceasta îi întrebă

-         Ce se întâmplă?? Ce faceți?? Unde îl duceți??Vreau un răspuns???

Văzând-o în acest hal , ultimul porumbel îi zise:

-Legenda s-a adeverit! Prințul nostru a murit!

-De ce?? Ce legendă?

-Cum, tu regia noastră să nu ști ???

- Ce legendă?

-Prințul nostru , va muri , dacă cea aleasă nu îl iubește ca pe ea însuși !

-Cum adică?

-Află singură ,nu pot spune mai mult!

Fata plângea , mai ales că începuse să țină la băiat. A căutat răspunsuri, și într-un final le-a găsit într-o carte care zicea așa” A iubi pe cineva ca pe tine însuți, înseamnă a te iubi pe tine mai întâi atât de mult încât să nu judeci și să fii în armonie cu întreaga lume!” . La auzirea acestor cuvinte , fata a hotărât să plece pe jos, pentru a învăța să se iubească.

Poate vă gândiți cum să plece pe jos în perioada în care se găsesc atâtea mijloace de transport?? A plecat pe jos și a ajuns la casa unor oameni bogați. I-a rugat să o lase să stea și ea măcar o noapte în curtea lor, aceștia i-au zis nu. O mulțime de gânduri negative o posedară,dar a avut o revelație. ” Dacă m-ași iubi pe mine însumi, acest detaliu nu ar trebui să mă supere ,pentru cp eu i-ași iubi pe acești oameni ,chiar dacă nu și-au dat aprobarea ca eu să stau la ei în curte !” Le-a mulțumit și în gând și-a zis” Mă iubesc pentru că am conștentizat această învățătură”. A mai mers ce a mai mers  și a ajuns la casa unor oameni care nu erau nici bogați, dar nici săraci. La fel i-a rugat și pe aceștia să o lase să doarmă în curtea lor. Aceștia au acceptat ,ca ea să doarmă în curte. În timp ce își așeza părura pentru a se culca pe una din bănci i-a auzit pe acești oameni vorbind :

- Ce fată ciudată ,draga mea soție! Oare e nebună , o fi ea îmbrăcată  frumușel,poate o fi o hoață . Astă seară o să rămân de veghe.

În acel moment Andreea dori să se ridice și să plece,dar cu toate astea nu o făcu . O mulțime de gânduri care exprimau condamnarea, imagini din trecut cu oamenii care îi ziceau că are coșuri , că este urâtă începură să o brăzdeze. Se trezi într- un râu de lacrimi și începu să se gândească  la experiența anterioară și realiză faptul că îi păsa foarte mult de ce ziceau oamenii despre ea. Dacă ziceau ceva bun, îi aprecia, dacă ziceau ceva care nu era în concordanță cu ceea ce gândea ea,îi ura și îi înconjura de enregii negative. Iubirea își zise ea, este lipsită de energi negative ,dacă eu încerc să schimb oamenii și să nu îi accept așa cum sunt ,îndeamnă că nu mă accept pe mine. Era obosită,deci se culcă,dar înainte își zise ”Mă iubesc!”.

Veni dimineața,iar Andreea le mulțumii oamnilor pentru bunătatea lor,lăsându-le o mică sumă de bani.

Mergea și se gândea unde este Andreei?? Oare o să îl mai vadă vreodată ???  Cu toate că mergea pe jos și picioarele o dureau , era mai fericită. Auzea păsările cântând, vedea florile ,pe unele le culegea pentru a-și mai prepara câte un ceai, simțea vântul, vedea răsăritul și apusul...începea pas cu pas să se iubească .

Nu peste mult timp, a ajuns la casa unor oameni săraci. Acolo trăia un om bătrânel și o bătrânică. Cum ajunse îi întrebă dacă poate să doarmă în curte . Aceștia cum o văzură îi ziseră:

-În curte! Avem o cameră liberă, acum mă duc să o pregătesc...