Porumbelul cel fermecat! Partea a 5 a

- Ok...

-Tu crezi că mă cunoşti pe mine, dar nu ..

-Chiar nu te cunosc şi nu înţeleg de ce zici asta?

-O zic pentru că am ceva să îţi povestesc...ceva ce poate nu o să mă crezi, am o presimţire!

-Deja mă sperii,spune-mi!

-Bunica ta nu ţi-a zis nimic,poate nu a avut timp...din cauza celor întâmplate cu bunicul tău...

-Nu mi-a zis nimic ,avea ceva să îmi zică?

-Da avea,dar o să îţi zic eu .Mai ţi minte porumbelul alb care l-ai găsit atunci când ai venit de la şcoală?

-Cum a-şi putea să uit, a fost una dintre cele mai frumoase experienţe ale mele. Porumbelul cel alb devenise cel mai bun prieten al meu. Chiar îmi este dor de el ,dar ştiu că este liber cu familia lui. Hei, de unde şti ?

-Aici începe povestea mea, vrei să o asculţi?

-Sunt înspăimântată,uimită ,dar şi curioasă,oricum nimic nu mă mai uimeşte...

-A început acum mult timp, cu mult înainte să te naşti tu. Eu sunt prinţul porumbeilor,regatul meu este în inima celei mai dese păduri .Avem două înfăţişări,oameni şi porumbei.

-Nu cred aşa ceva, mă sperii..

-Ascultă-mă,după cum spuneam avem două înfăţişări cea de oameni şi cea de porumbei, mulţi dintre noi mergem pintre oameni ,fără ca ceilalţi să îşi dea seama.

-Serios?

-Da,serios! Eu am aproape 422 ani în anii porumbeilor ,dar am această înfăţişare pe vecie.

-Şi ce rol am eu în toată această şaradă?

-Tu eşti ideeea principală a acestei poveşti..

-Eşti un ciudat, vreau să plec...

-Nu ,aşteaptă să termin!

-Te rog treci odată la subiect , nu mai trage de timp!

-Ok! Eu aveam vârsta ideală să îmi găsesc o şoţie , 210 ani ,şi am plecat împreună cu mama şi tatăl meu în căutarea soţiei perfecte pentru mine. Am mers în toate regatele  şi nu am găsit pe nimeni. Ai mei erau foarte supăraţi , aşa că l-au rugat PE MARELE PORUMBEL ALB , să le dea un o pistă unde s-ar putea afla soţia potrivită pentru mine,iar MARELE PORUMBEL ALB a trimis un semn .Acel semn ne-a dus până la nişte cosaşi , erau soţ şi soţie,femeia nu muncea aşa mult ,deoarece se vedea că este însărciantă . Potrivit tatei, trebuia să le cerem apă,dacă ne dădeau apă din urcior,iar după ce  terminam toată apa urciorul se umplea sigur ,ei erau semnul MAREULUI PORUMBEL. Am făcut exact , a băut tata, eu şi mama , toată apa, iar urciorul s-a umplut din nou. Tata le-a mulţumit şi  a binecuvântat copilaşul din pântecul femeii. După ce ne-am îndepartat,tata mi-a zis” Vezi femeia aceea, ea poartă în pântec o fetiţă până când o să împlinească vârsta de 21 de ani ,nu o să te poţi apropia de ea,dar o să ai grijă ca de tine însuţi,deoarece ea este aleasa ta „

-Gata , m-am săturat , auzi dacă încerci să mă convingi că era mama şi tata, nu o să reuşeşti !

-Mai am de povestit,ai răbdare, te rog! (Băiatul a luat fata de mână şu cu lacrimi în ochi a continuat ). Eu m-am speriat, cum eu trebuie să mă căsătoresc cu un porumbel !Nu cu un om! Atunci tata mi-a zis „Azi o să te duc într-un loc sacru pentru noi porumbeii,iar acolo o să poţi vorbii cu MARELE PORUMBEL ALEB ,să vezi dacă destinul fetei este legat de al tău”.Am  zburat mult timp, până am ajuns la o grădină,albă totă cu mulţo porumbei transformaţi în oameni . În mijoc era o fântână  mare cu o apă foarte ciudată câteodată era albastră,câteodată era albă,iar după îngheţa.Tata m-a pus să îi mulţumesc MARELUI PORUMBEL ALB pentru tot ,să mă transform în porumbel şi să întreb „ Vreau să îmi văd aleasa şi cum să o  protejez?” Atunci mi-a apărut  scena cu părinţii tăi, naşterea ta ,copilăria ta, adolescenţa şi restul,iar restul nu prea era frumos... 

-Cum adică , zi-mi !

-Adică, cu te-am văzut la nştere  te-am îndrăgit imediat,erai aşa dulce ....iar după aveai să te căsătoreşti cu un băiat care te folosea şi tu îl iubeai...iar eu l-am rugat pe MARELE PORUMBEL ALB , să îţi schimbe destinul puţin,dar pentru asta eu nu mă puteam arăta până nu înmplineai 21 de ani ,dar până atunci a trebuit să te protejez de multe...şi da, eu am fost porumbelul de care ai avut grijă.Am picat atunci din zbor pentru că nu mai puteam să îţi suport lacrimile, care pentru mine erau de sânge...