marți, 29 iulie 2014

Porumbelul cel fermecat! Ulima parte

. Bătrânii au fost foarte foarte primitori și au avut grijă să nu îi lipsească nimic. A doua zi și-a luat rămas bun și a plecat.
Toate aceste experiențe au făcut-o să se gândească foarte bine la ce dorea să facă . A început să se aprecieze mai mult, fără să se judece că are anumite imperfecțiuni , gânduri, acțiuni.
Mergea și își spunea cât de mult se iubește, ia micile inconveniente de pe durata drumului i-se păreau normale. În sfârșit a ajuns la o pădure foarte mare și deasă, îi era frică să pătrundă , deoarece nu știa ce animale trăiesc acolo și ce pericole. Într-un final se hotărâ să intre , cum a intrat  se văzu îmbrăcată într-o rochie albă lungă ,părul căpătă o lungime substanțială ,  fața ei era curată ca lacrima și pe cap purta o coroniță din trandafiri albi. Uimită își zisă
-Ce este asta ???? Mă aude cineva???
Tot ce se auzea era ecoul ei și cântatul păsărilor . Era umită, confuză  chiar speriată ași putea spune,dar cu toate astea începu să înaninteze  spre inima pădurii. Tot mergând din senin un bilețel îi pică în fața ochilor, care zicea așa :
                                         
                                   Bine ai venit acasă ! O  să ne întâlnim curând, ai
                                              grijă pe unde mergi! Sunt foarte mândru de     
                                           tine!
                                                           Soțul   tău
                                                                              P.A
Din nou acel bilet, dar cine să îl fi scris ?? Doar Andrei se prefăcu-se în sânge , ce se întâmplă??? Aceste întrebări îi răsunau permanent în cap, dar învățase să aibă încredere în ea și să se iubească .
      Andreea mergea prin pădurea care se făcea tot mai deasă , când deodată un stol de porumbei negrii se apropiară de ea . Aceștia știau cine este ea , dar Andreea nu știa cine erau ei. Aceasta cum îin văzu se bucură, neștiind că aceștia nu erau așa de prietenoși pe cât credea ea .
-Salut! Ce mă bucur să vă văd.
-Ea este , haideți să o prindem, regina noastră o să fie foarte mândră că am capturat-o însfârșit după câte încercări am avut.
Acești porumbei erau slujitorii  Reginei Porumbel Armina , care  stăpânea regatul vecin, cu cel al lui P.A. Ea pusese la cale  multe planuri rele pentru
ca P.A și Andreea să nu se înțeleagă niciodată, printre care și acel incident de la mormântul bunicului său ,dar  părinții au venit tocmai la timp.
     Acești porumbei au luat-o pe Andreea , au zburat peste vârfurile copacilor până au ajuns la palatul reginei Armina.  Aceasta era foarte fericită și mândră că o prinsese în sfârșit . Andreea a fost închisă în temniță, urmând ca a doua zi să fie executată.
Andreea stătea în temniță, gândindu-se la P.A , dar și la această doamnă regină .
După o vreme Armina îi făcu o vizită Andreei:
-Sper că stai comd.
-Chiar foarte, zise Andreea.
- Asta este ultima ta zi pe această lume , mâine o să fi în alta.
-Știți ce nu înțeleg eu , ce aveți cu mine ?
- Înainte ca tu să te naști, prințul a plecat în căutarea unei soți și a ajuns și în ținutul meu. L-am invitat la palat  să îi fac cunoștință cu fata mea, prințesa Alba . După ce au făcut cunoștință , au mers la o plimbare unde porumbelul alb a hotărât că nu este potrivit pentru fata mea și a plecat. M-am mâniat foarte tare , deoarece doream foarte mult ca regatele noastre să se unească și pe lângă asta Alba s-a îndrăgostit de el. Ce m-a supărat și mai tare este faptul că a hotărât să aibă de soție o fată oarecare ,spunând că este trimisă de la marele Porumel Alb . Încă decând erai mică, ți-am făcut viața din ce în ce mai mizerabilă,dar ceva te tot ajuta să treci prin toate. M-am indignat și mai tare când am auzit că Andrei s-a dus la școală pentru ca în momentul venirii tale la facultate să fiți împreună ,că doar s-a arătat ție înainte de acest moment ...
- Știți ceva, nici măcar nu vă urăsc că mi-ați pus atâtea încercări, ba mai mult vă mulțumesc, vă mulțumesc din tot sufletul pentru că dacă nu erați dumneavoastră cu aceste încercări, eu nu mai eram aici...
-Aha, ești și ironică !
-Nu sunt ironică, spun adevărul!
-Abia aștept să te văd murind mâine, o să mă bucur enorm!O să merg îndoliată, să le spun că te am găsit moartă pe teritoriul meu.
-Mulțumesc!
-Papa!
Andreea a izbucnit într-un râu de lacrimi, dar știa că încă nu era momentul să moară.
A venit noaptea, Andreea abia putea să doarmă ,ațipind se trezi într-o câmpie cu flori
-Salut!
-Andrei, trăiești!
-Da, trăiesc!
-Unde ești ??
-Chiar aici..
-Aici , unde ?
-În inima ta !
-Deci nu mai trăiești în lumea asta ...
-Ba mai trăiesc și te aștept să vi, acasă...
-Moartea îmi bate la ușă, mâine o să fiu executată, de câtre regina Armina ...
-Nu, nu o să fi...
-Nici eu nu vreau să mor, încă..
-Fii atentă,geamul de la celula ta se deschide foarte ușor. Este cam ruginit , Armina nu știe, dar palatul s-a construit înainte ca ea să fie regină...și are un mic secret. Acest secret se numește , spune-mi!
-Spune-mi ? Ce ciudeățenie mai este și asta ???
- Spune-mi ,cât de mult te iubești ?
-Mă iubesc ,dar nu înțeleg...
-Gândește-te ...
Andreea se trezi  înspăimântată  și încercă să deslușească acest secret! Și începu să se gândească
-Dragă geamule, spune-mi cât de mult mă iubesc ?
-Dacă te-ai iubi , ai ști !
Se sperie și întrebă cine a zis asta ?
-Păi nu tu m-ai întrebat ! Off, ce îți este și cu porumbeii din ziua de azi !
- Eu sunt Andreea,și vreau să ies de aici ...
-Știu , toți deținuții doresc să plece de aici .
-Spune-mi cum?
-O să îți zic o ghicitoare , dacă o ști eu mă deschid!
-Bine!
-Spune-mi , cât de mult te iubești ?
Nu avea de cât o încercare , cum să întrebe cineva așa ceva?? Nu știa ce să răspundă... se tot gândii ....și într-un moment neașteptat avu o revelație
-Mă iubesc atât de mult încât orice moment al veții mele mi-se pare o fericire , mai ales  atunci când știu că am pe cineva în inimă , care mă ajută să merg mai departe,adică iubirea față de mine!
-Frumos răspuns, aproape că mi-au dat lacrimile, chiar dacă sunt un geam...
-Acum te rog să te deschizi!
Geamul se deschise ,iar Andreea se furișă ușor , ușor până ajunse în pădure. Ajungând în pădure , începu să fugă printre copci. Nu mai ținea cont de nimic, chiar dacă crengile copacilor îi sfâșiau rochia și cauzându-i răni . Într-un final obosită pică jos lată.
Peste ceva timp se trezi , tot corpul o durea , era foarte amețită , când de odată auzii două voci ...
-S-a trezit?
-Eu cred că da...
Erau doi  pui de porumbel albi care avea câteva răni.
-Ce s-a întâmplat cu voi ?
-Am fost răpiți de regina Armina?
-Păi și cum a-ți scăpat ?
- Păi, eram aduși de către porumbeii negrii la palat, când de odată un stol mare de porumbei au venit, spunându-le că a evadat. Cum au auzit asta, ne-au dat drumul și am picat aici. Tu cine ești?
-Eu sunt Andreea, evadata!

-Tu ai evadat de la  regina Armina?
-Da, ce este așa de ciudat ?
-Nimeni nu a mai făcut așa ceva...
-Da...
- Păi și unde mergi ?
- Inițial , am căutat să mă iubesc pe mine, am reușit și acum îl caut pe P.A.
-P.A?
-Porumbelul Alb..
-Prințul nostru ....
-Tu ești regina noastră .....
-Așa se spune...
-Da...
-Știți drumul spre casă de aici?
-Da, îl știm.
-Să mergem!
Au tot mers,mai mult pe furiș ...prin pădurea deasă, până când au ajuns la o potecă, acolo o aștepta Armina cu armata sa de porumbei negrii.
Andreea în loc să fugă, a ales să înfrunte situația .
-Ce îmi mai poți face,să mă execuți? Fă-o!
-Da am venit să te execut !
-Aștept! Andreea era obosită și rănită.
- Când regina Armina se îndreptă spre Andreea  un stol de porumbei albi se ivi. În fruntea lor era un porumbel care avea o coroniță pe cap.Aceștia au aterizat și s-au prefăcut în oameni. Când s-au prefăcut în oameni,era chiar regele porumbeilor albi.
-Ce se întâmplă aici, Armina?
Aceasta nu apucă să zică nimic că cei doi pui de porumbel care erau cu Andreea se prefăcură și ei în oameni și începură să zică :
-Împărate, Armina ne-a răpit, iar fata care o vezi, nu o recunoști?
-Mi-se pare cunoscută,dar este toată plină de sânge și hainele îi sunt rupte..
-Este regina noastră, ursita prințului...
-Tu, ești fata mea ?
-Eu sunt, Andreea.
-Ce s-a întâmplat ? Te așteptăm de o grămadă de timp să apari,Andrei nu mai are mult de trăit...
- Am fost într-un drum de regăsire, iar apoi am primit un bilet și mai apoi am fost prinsă de regina Armina..
-Armina de ce ai făcut toate astea?
- Pentru că doream ca regatele noastre să se unească,Andrei să se căsătorească cu Alba. De ceea am făcut toate astea...
-Dar știai profeția, dacă Andreei nu se căsătorește cu Andreea , moare...și așa nu mai are mult, de aceea plecasem să o căutăm...
-Duceți-mă la Andrei, vă rog!

Dacă nu ajungeau la palatul porumbeilor albi, înainte de apusul soarelui a celei de-a treia zi (în zilele porumbeilor, care însemnau o lună în zilele noastre) , acesta va fi luat de MARELE PORUMBEL ALB.
Au mers cât de repede au putut, chiar și regina Armina a venit cu ei,când au ajuns soarele deja apusese. Andrei era așezat într-un tron alb plin cu trandafiri albi , iar la bază erau roșii. Andreea s-a dus lângă sicriu, chiar dacă ajunsese prea târziu...a izbucnit în plâns..
-Andrei, te iubesc, te rog trezește-te....sunt aici...te iubesc !

Cu toate astea ni-ci un semn , că acesta o să se trezească. Punând mâna sa plină de sânge  pe pieptul lui Andrei ,îl sărută și leșină din cauza rănilor și oboselii.
  Trezindu-se a doua zi, se văzu într-un pat mare care era plasat într-o grădină și mirată a întrebat :
-Unde sunt ? Andrei, unde este, Andrei? Și începu să plângă..
- Doamna noastră, te-ai trezit ?
-Andrei...
-Prințul este bine, doarme acum...
-Andrei, este mort, nu am ajuns la timp...
-Timpul este doar o oră , care trece, iubirea este mai puternică ca orice, ea poate învinge și timpul!
-Cum?
- Când ai ajuns ne-am dat cu toții seama cât de mult îl iubești pe prințul nostru,dar mai bine să îți explice el asta..
Au coborât pe niște scări, iar Andrei a fugit luând-o în brațe...
-Andreea....
-Andrei...
-Am ajuns prea târziu,nici nu știam că trebuie să ajung undeva, știam că doar trebuie să mă iubesc pe mine...
-Și ai reușit, iubirea mea...

-Ai venit în visul meu?
-Da !
- Dar cum am reușit ? Am ajuns târziu...
-Simplu! Iubirea este cel mai puternic sentiment din lume,iar când ai înfruntat situația și 
au ajuns să te iubești pe tine, implicit ai ajuns să mă iubești și pe mine. Din cauza îndoielilor tale m-am prefăcut într-o baltă de sânge, unde am fost adus în lumea mea cu ajutorul trandafirilor,dar o picătură a picat pe mâna ta și  sângele meu s-a strecurat prin piele ,intrând în contact cu al tău.De aceea când ai ajuns ,  m-ai atins pe piept ,iar acea picătură de sânge s-a întors din nou la mine, deoarece ea reprezenta cel mai important componet al meu, inima. Tu ai avut inima mea la tine,de aceea am zis că sunt în inima ta ,pentru că eu chiar eram.
-Da...
-Apusul...
-După cum ai auzit mai sus ....este dor un timp...
-Te iubesc !
-Te iubesc!
După acest eveniment, Andreea și Andrei au avut o căsătorie dublă.Una în împărăția porumbeilor și alta în lumea oamenilor.  Părinții Andreei au aflat și ei despre această lume minunată și au păstrat secretul, fiind prezenți la ambele nunți.
Poate vă întrebați , unde au locuit?  În ambele lumi. După aceste evenimente au mers la mormântul bunicului Andreei în vizită şi încă mai merg de fiecare dată când ajung prin acele părţi.
   Andrei ajungând un mare psiholog în Timișoara , iar Andreea profesor universitar la facultatea în care studiase. Au avut  3 băieți și 2 fete  și au trăit sub pacea pe care le-a oferit-o iubirea de sine și iubirea față de orice.Poate mai trăiesc și acum, cine știe în împărăția porumbeilor iubindu-se! 
Armina nu a fost pedepsită pentru faptele sale , a fost iertată . Fata acesteaia,s-a căsătorit cu un alt prinț și i-a dăruit Arminei o mulțime de nepoței  de care să aibă grijă.

         Aceasta a fost povestea Porumbelul cel fermecat , care vă învață  să fiți mândri de cine sunteți și să iubiți pe voi înșivă ,pentru că altfel nu o să puteți să iubiți cu adevărat pe nimeni . Credeți în ideile voastre , oricât de greșite ar părea pentru unii, mulțumiți-le pentru părere!

                                                                SFÂRȘIT

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ads Inside Post