Porumbelul cel fermecat! Partea a 4 a

Îngândurată ,şi-a aşezat lucrurile în dulap şi a ieşit puţin prin parcul facultăţii.

Tot mergând s-a întâlnit cu colega ei de bancă, dar şi de cameră care tocmai se întorcea şi ea de acasă.

-Hei, ce faci?

-Uite, am venit şi eu la cursuri..

-Ai o grămadă de recuperat ,mai ales că nu ai prea fost la cursuri,profesorii tot timpul întreabă de tine,dar mai ales profesorul de Geologie ,care face acum cu noi Meteorologie .

-Ce tare ,cu siguranţă o să regrete că mi-a dat 10 pe primul...

-Lasă că nu o să fie aşa! Ne vedem în cameră .

-Bine!Eu mai zăbovesc pe aici.

Mergea şi se întreba cum o să promoveze acest an ? Şi îi era foarte dor de bunicul său şi de casă..

Urcând scările , nu îi veni să creadă pe cine a văzut! Se freca la ochi şi nu îi venea să creadă, era chiar ciudatul  de acasă….

Băiatul cum a văzuto a întrebato:

-Salut!Era cam reţinut şi chiar trist,deoarece privea în jos…

-Salut …

-Te-ai întors la facultate?

-Este cea mai stupidă întrebare ! Cu siguranţă ai auzit când ai mei m-au obligat să plec ....

-Da, a fost o întrebare proastă...

-Tu ce faci pe aici ?

-Păi sunt student la psihologie ,dar stau în internatul facultăţii tale...

-Nu te-am prea văzut!

-Nu ştiu...

-Bine, eu mă duc în cameră, mai vorbim.

-Bine,papa!

-Papa!

   Andreea a  mers în camera ei unde a vorbit cu colega de cameră despre cursurile care avea să i-le dea ,apoi s-a pus în pat.

A doua zi a mers la cursul de Meteorologie ,unde profesorul a fost foarte bucuros să o vadă. Uşor ,uşor  ş-a recuperat cursurile şi a început să înveţe deoarece se apropia sesiunea.

Timpul trecea din nou cu o viteză foarte mare, iar Andreea nu se mai văzuse cu băiatul acela ciudat.

    Andreea mergea la primul examen şi nu era prea pregătită.Se aşază în bancă,scoate pixul şi colile şi aşteaptă intrarea profesoarei de Hidrologie. Tot aşteptând aceasta intră, dar nu singură,ci împreună cu acel băiat.

-Bună ziua ,dragi copiii! Astăzi am adus cu mine un băiat , care o să vă supravegheze . Numele său este Popescu Andrei şi înteprnde studii de doctorat în domeniul psihologiei.

-Salut! După cum a spus doamna profesoară ,cu respectele cuvenite , mă numesc Popescu Andrei şi sunt de la Facultatea de Psihologie,iar azi o să fiu „lupul cel rău”.

Profesoara a distribuit subiectele studenţilor împreună cu Andrei . Când a ajuns la banca Andreei i-a şoptit:

-Azi îţi sunt supraveghetor, mâine nu se ştie!

-Ţi-se potriveşte meseria,dar sp faci şi filozofia , că mare filozof mai eşti!

-Poate...

Subiectele nu erau tocmai uşoare, mai ales pentru Andreea care nu avea gândul la învăţat , fiindui dor de bunicul său şi de familie...

Toată lumea a terminat ,şi se aşteptau subiectele. Andreea ştia deja că nu a făcut mare lucru,conformându-se că toată vara o să înveţe pentru restanţe.

          Au venit notele , aruncându-şi ochii vede,Câtu Andreea Maria, nota 10! Se tot mira , cum ?

-Doamna profesoară, vreau să văd lucrarea !

-Andreea, chiar doream să te felicit, ai avut o lucrare foarte bună, bravo !

-Eu ştiu că nu am prea făcut...

-Draga mea, hai să ne uităm .De ce zici că nu ai făcut? Uite primul subiect perfect,al doilea iar la fel , la cel de-al treilea ai avut mici scăpări,dar să trecem cu vederea.Ai 10 pe merit, eu nu dau 10 dacă nu se merită.

-. Pot să mă uit la lucrare?

-Da, uite !

Andreea se tot uita şi nu îi venea să creadă , cum ? Când să dea lucrarea ,vede sus semnătura „P.A  . 

P.A, acea semnătură ciudată de pe acele bileţele !! Cred că am înebunit,nu se poate !!!

-Doamna  profesoară ,a cui semnătură este pe foaia mea?Acest P.A?

-Acest P.A, este a domnului asistent Popescu Andrei , dar ce este cu atâtea întrebări

-Doamna profesoară, încă nu îi vine să creadă cât este de bună , spuse Andrei .

-Mulţumesc pentru completare, domnule asistent. Nu este nimic doamna profesoară,are dreptate,domnul asistent .

   Ieşind din clasă se tot gândea la acel P.A,când din spate apare o voce care spune

-Te gândeşti la acel P.A?

-Da...mi-se pare tare ciudat ,cred că am început să înebunesc...îmi este tare dor te bunicul meu ...şi a început să plângă...

-Nu m-ai plânge soţia mea ...

Când s-a întors era asistentul....

-Serios....scuze, nu ştiu ce mi-a venit să îţi zic asta.

-Scuze şi eu nu ştiu ce mi-a venit nici mie,dar am o idee  vrei să mergi la o plimbare...