Persoana din spatele persoanei ! ( Partea a 2 a)

Flavius era în comă  atunci când ambulanța a ajuns . Cristina era disperată , plângea încontinuu și îl ruga pe Dumnezeu ca iubirea vieții sale să își revină. Cerea scuze pentru toate momentele în care a dorit să facă ceva pentru el ,dar a renunțat  din cauza fricii de a nu
fi dezamăgită și rănita din nou. Flavius era conectat la aparate , cu  șanse minime de supraviețuire... Cristina stătea lângă și îi povestea tot  ce făcea ,dar îi mai povestea și cele mai frumoase momente petrecute împreună.
Într-una din zile medicii au venit să îi comunice Cristinei că Flavius nu mai avea nicio șansă și că trebuiau să îl scoată de la aparate.Dorind să o întrebe dacă  ar vrea să i se preleveze organele pentru a salva și alte vieți?

Cristina a răspuns:

-În nici-un caz , nu sunt de acord ! Inima lui bate, o simt...pentru că mi-a zis odată că inima  bate o dată pentru el și o dată pentru mine , de aceea avea ritmul cardiac ridicat. Nu contează că îi scad bătăile inimii lui , mai sunt bătăile inimii mele...cum să fac asta știind că inima mea și a lui sunt conectate ? Nu pot trăi fără inima mea...o să plătesc dublu , cât vreți...dar nu îl deconectați de la aparate... nu îl deconectați...
-O să îl mai ținem o perioadă aici, dacă nu sunt semne de vindecare nu mai putem să îl ținem , va trebui să angajați pe cineva să îl îngrijească acasă ...
-Așa o să facem...

Zilele treceau ,iar Flavius nu dădea nici-un semn, doar aparatele mai indicau că inima îi bate...și că mai poate respira.  Văzând toate aestea Cristina a mers la Biserică pentru a vorbi cu Dumnezeu , spunându-i :

- Doamne, de ce mi-ai  făcut asta ? De ce  rănesc toate persoanele pe care le iubesc ? De ce am lăsat orgoliul, anumite cuvinte, fapte să fie mai puternice decât iubirea noastră ? De ce ... și râuri de lacrimi îi brăzdau fața neîngrijită... Îți promit Doamne că o să fac tot ce îmi stă în putință ca să-l apreciez pe Flavius ..indiferent dacă face sau nu ceva ...pentru că orgoliul m-a orbit , mi-a încețoșat iubirea cu anumite condiții...este superb să iubești ... atât propria persoana, cât și pe celălalte... Te rog Doamne,  mai dă-mi o șansă...te rog, dă-mi-l pe Flavius înapoi !!!!

Spunând acestea , Cristina a plecat la spital . Când a ajuns a văzut camera în care era Flavius, goală .... o asistentă schimba lenjeria pentru a  aduce un alt pacient...
Disperată  a început să plângă până i-a venit rău. Asistentele văzând asta , au luat-o și au dus-o la urgență unde i s-au administrat anumite calmante.
Trezindu-se a început să plângă din nou , spunând mereu ”Vreau la Flavius ”. Când a auzit doctorul că aceasta este la urgență  fiind în stare de șoc a mers la ea , spunându-i :
-Hei, doamnă ce s-a întâmplat ?
-L-ați deconectat ... de ce ??V-am zis să nu îl deconectați ??? Făceam orice , ma împrumutam dacă nu aveam pentru a nu îl scoate  de la aparate.Ați zis că pot să îl iau acasă, cum mai pot eu acum să trăiesc ??? Cum /????
-Pe cine să deconectăm ?
-Pe Flavius !
-Pe pacientul de la camera 222 ?
-Da...
- Da , are sens ... dumneavoastră sunteți viitoare soție ,a
m încercat să vă sunăm,dar aveți telefonul închis, s-a întâmplat un miracol în timp ce dumnevoastră  ați fost plecată.
-Ce miracol ?
-Domnul Flavius  a început să dea semne de vindecare, respiră fără aparate și își mișcă degetele... după părerea noastră în câteva zile se va trezii..
-Unde este acum?
-Camera 100, etajul 2 !
A fugit cât a putut de tare , până a ajuns la cameral lui Flavius...

Acolo când a intrat .............