După cum spuneam în articolul trecut,ne umplem viața de multe principii,judecăți,limite,de ce zice lumea și asta ne limitează orizonturile ca ființe.Ne rugăm la Dumnezeu să ne dea împlinirea celor mai arzătoare dorințe,dar nu facem nimic așteptând să cadă din cer.Este o zicală care spune așa”Dumnezeu îți dă,dar nu îți bagă și în traistă”,și cam așa este și cu noi.Avem anumite înclinații,dorințe,talente,dar așteptăm totul să vină pe tavă ca la restaurant.Noi nu suntem clinetul,iar Dumnezeu bucătarul care trebuie să facă mâncarea comandată ,ci invers,Dumnezeu este clientul care ne dă un fel de mâncare(Talentul,inclinația),iar noi bucătarul care muncește pentru realizarea felului(a ceea ce dorim să facem în viață).Când noi suntem gata să realizăm ceva în viață și ne facem un plan,trecem de la etapa de vis la cea realitate.
Am auzit o frază care îmi sună în cap mereu de atunci:”Când elevul este gata,profesorul vine”.
Profesorul este fiecare om care trece prin viața dumneavoastră,fie că vă ajută sau vă dezamăgește v-a învățat ceva.Dacă stați bine și vă gândiți și vă analizați,o să descoperiţi multe învățături.Profesorul mai este și Dumnezeu,care atunci când dumneavoastră luați decizia de a ieși din sfera pesimism și intra in sfera”Eu pot”,o să primiți anumite ajutoare.Eu personal le-am primit prin anumite cărți care m-au ajutat să primesc răspunsuri, persoane care m-au ajutat să realizez ceva care credeam că este imposibil,situații favorabile.Și asta doar atunci când am zis ”Stop,viața mea vreau să fie altfel,vreau sa fac ceva!”.Luați o hotărâre și țineți-vă de ea,chiar dacă o să aveți tendința de a renunța după o anumită perioadă,nu renunțați.Avem o viață, ea este singura pe care o putem pierde,restul se poate reconstitui,chiar și cel mai mare eșec.
Am auzit mereu de ”Școala vieții”,da școala vieții este cartea pe care noi înșine ne-o scriem.Îm care filele sunte reprezentate de zile,luni ,ani ,condeiul este viața,iar cuvintele experiențele.Putem spune că și cel mai ”prost și incult”om din lume are o carte scrisă,la care el este autorul .
Defectul nostru cel mai mare este acela că, nu ne putem imagina că putem fi măreți,că nu putem ajunge să facem ce au făcut alții,că nu avem ”norocul” lor etc.Toate acestea sunt scuze și eu îmi spun”Nu voi fiu niciodată frumoastă, am fost condamnată de să fiu urâtă”sau”Nu o să fac nimic în viață pentru că nu am un talent anume”,astea sunt principii cultivate dealungul anilor,pentru că am lăsat pe alții să decidă ce pot eu sau nu să fac.Când am hotărât să fac ceva,mi-a ieșit un”Nu știu să fac nimic”,când eu aveam multe.Dragii și dragele mele, fiți voi înșivă și nu lăsați pe nimeni să vă zică ce puteți și ce nu .Acest lucru chiar dacă nu vedeți sau simțiți are un efect dăunător la nivel de subconștient,care o să ia decizia singur fără să vă dați seama.Uneori stau și mă întreb de ce îmi este așa greu să sun prietenii și să îi întreb ce fac? Și nu îmi explic această greutate de a suna.Îmi este teamă să nu deranjez,să nu fie ocupați etc,deoarece eu la nivel de subconștient deja am decis că”a suna=a deranja”.Asta se datorează unei experiențe.
Fiecare piesă din noi am format-o în timp,de aceea vă sugerez să stați să vă gândiți la experiențele dumneazoastră și să analizați.Oamenii din jurul nostru chiar dacă sunt unici,ni-se aseamaănă.Deoarece cu toții am fost egoiști,orgolioşi,încăpățânați,buni,perseverenți,credincioşi etc.
Eu vă pup și vă doresc o zi binecuvântată.Rămâneți iubiți
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu